Wednesday, March 23, 2011

"and still you procrastinate!"

prima dată când m-am întâlnit cu ultimul cuvânt din titlu a fost când mutam trei controale de carriere de colo-colo pe-o hartă de starcraft, probabil hunters. şi unul din ele, carrierele, mi-a zis fix replica asta. curios din fire, am intrat pe minunatul internet explorer de la internet cafe-ul în care eram şi m-am preocupat oleacă de dezvoltarea vocabularului în limba engleză. rezultatul acestui demers a fost că am închis fereastra de explorer şi am purces întru a-l zobi pe sorin chebeş, prietenul şi vecinul meu de bloc, care avea doar două controale de carriere, şi nici alea cu toate interceptoarele acasă. da, jucam amândoi cu protoşii, fani vechi, şi nu ne-ncurcam cu dragoni, zeloţi, templari şi alte prostii de-astea; când auzeam în boxe "carrier has arrived" eram cei mai fericiţi - ne pregăteam de caftul general, de roiul căsăpitor care-ţi descompunea imaginile-n frame-uri.

între timp, am terminat liceul, m-am mutat la bucureşti şi mi-am făcut blog. (nişte decizii discutabile, dar o luptă-i viaţa, deci te luptă, cu dragoste de ea, cu dor.)

şi totuşi,

cam cât de idiot pot să fiu?

acum vreo 10 zile am stabilit eu cu mânuţa mea un deadline pentru seara asta, am primit ok-ul pe el, după care, acum 4-5 zile mi-am luat bilet la ana vidovic tot pentru seara asta, după care am fost foarte fericit, după care a venit ziua de azi, în care am avut o după-amiază neprevăzută, după care m-am apucat de nişte tâmpenii spălătoare de creieri, după care, în sfârşit, am reuşit să mă apuc şi de ce-mi trebuie pentru deadline, că normal că l-am lăsat pe ultimul moment, după care m-am uitat la ceas şi mi-am dat seama că ANA VIDOVIC A-NCEPUT SĂ CÂNTE DE O ORĂ ŞI JUMĂTATE.



biletul cu cel mai bun loc din sală este în momentul de faţă în torpedoul maşinii mele, la 2 minute distanţă.

vreau să mă-mpuşte careva în picior, să mă doară, să simt.

***
so.
what do we want? procrastination! when do we want it? .. next week.

acuma, cât îs plin de draci, mă gândesc la chestii imediate.
de exemplu, habar n-am cum să împart blogul pe căprării ca să arate cum vreau eu. am stat câteva ore pe net, am găsit vreo două variante de "lookalikes", dar mai bine lăsaţi, se simte "carnea" din hamburgerii de la mcdonalds. şi nici nu-i mişto să învăţ css/html, eu exist pentru scopuri mai puţin concrete, cum ar fi, să ratez concerte. mai mult decât atât, român neaoş fiind, am ajuns direct la concluzia că nici nu e cazul să-l mai împart pe căprării. pot foarte bine şi fără! că doară nu dau turcii, ce atâta graaabă.. şi, deci, aşa rămâne până o veni o fană css-istă sau html-istă să-mi dea mură-n gură şi să-mi zică: "uite, poftim, după cum l-ai vrut, aşa-l ai! pentru tine e tot, asta-i pohta ce-ai pohtit, acum fă ce vrei cu mine!" singura problemă cu scenariul ăsta e că am prea multe groupies care ştiu css şi html, dar nu e nici una care să ştie cât costă o pereche de blugi cu ştrasuri de la zara. şi, la notorietatea de care mă bucur în ultimul timp (scribd nu-i pentru oricine), e jenant să nu am vreo 3-4 animăluţe de-astea pe lângă casă. măcar să le cresc pentru carne şi după aia le vând, promit.

revenind, că nu-i vreme bună de laude când ana vidovic probabil încă zdrăngăne-n zongură, cred că-mi stabilesc, măcar pe următoarele câteva săptămâni, un top 3 chestii cu ce am de făcut. ce nu intră-n top 3, nu există. şi gata.

acuma, dacă mi-a venit zeiţa în sufragerie şi io n-am putut să intru-n casă că m-am încuiat ca ultimul retardat pe balcon, m-am uitat pe net unde mai cântă prin vecini. să mă amăgesc şi să-mi mai treacă din adrenalina asta negativă care tocmai mi-a zburat 5 ani din viaţă.

următorul concert al anei vidovic prin europa de anul ăsta are să fie-n slovacia, pe 13 aprilie, dar n-am să fiu acolo pentru că la mulţi ani, mamă!
următorul următorul concert al anei vidovic prin europa de anul ăsta are să fie-n germania, pe 15 mai, când probabil că am să mănânc chetră şî gniîsîp vreo lună ca să ajung acolo.
că la alea de mai încolo din scoţia nu cred că ajung, sau mai ştii, dacă mănânc chetră şî nîsîp începând de acum, poate ajung să-mi iau şi kilt.
în rest, anu' ăsta cântă numa' prin brazilii, canade, state, paraguayuri şi columbii.

bat câmpii.

ca ironia să fie completă ca o armă cu singularitate în punct, scriu acum într-o pauză de la deadline, pe care puteam foarte bine să-l pun, ÎN PAŞTELE MĂ-SII, mâine seară. pentru că, bineînţeles, acum îmi este clar şi că nu termin de lucru în seara asta.

a! dacă-mi dă careva înregistrări de la sala radio sau poze cu el/ea şi cu ana vidovic, mai întâi îl/o pup pe frunte, mă înclin cu deosebit respect în faţa unui astfel de exemplu de sadism suprem, după care îi crăp capul cu o chitară, dar nu înainte să-i cânt 2 ore non-stop "knockin' on heaven's door". nu e un avertisment, nu e o ameninţare, nu e o promisiune - e o simplă stare de fapt.

Friday, March 18, 2011

de ce sunteţi voi ăia ghinioniştii.

pentru că azi aveţi să citiţi o mică retrospectivă în trecut, prezent şi viitor a ce se-ntâmplă pe-aici. adică, n-am înţeles, asta-i retorică, să nu vă mai prind.
şi pentru că mă simt generos şi vreau să profitaţi de momentul ăsta (tot din generozitate), am să bag link-uri - plenty, să vă umpleţi golurile din creieri.

- în luna asta s-au strâns vreo 13 posturi, incluzând. adică, un fel de anul 2007 înmulţit cu 3 plus unu', stingher. e un ritm cu care nu-s obişnuit încă, dar, la dracu', funcţionează. the traffic is off the charts. my fans, how they adore me. acum clădiţi-mi un templu şi sacrificaţi o virgină. şi încă una, imediat după.

- se cer următoarele upgrade-uri: să învăţ la ce folosesc etichetele şi să împart blogul pe căprării. până acum aveam loc în pod să pun cutiile unele peste altele, dar deja am ajuns cu ele la vecini.

- am să trec pozele aici, le fac o pagină care să arate la fel ca la ele acasă. la fel, o pagină separată are să aibă şi natura urbană, că nu se mai poate aşa.

- tot n-am să-mi cumpăr domeniu propriu. nici acum nu înţeleg de ce persoanele fizice fac aşa ceva.

- tot n-am să mă-nscriu în zelist şi n-am să particip (vreodată) la roblogfest. sunt nişte croitorii eficiente, dar care lucrează aproape numai în pânză de sac.

- până una-alta, există 2 concursuri: ăla pentru voi şi ăla pentru noi.

- mai am şi un call-to-arms, dacă vreţi să vedeţi cum arată lupta de plasă.

- în week-end am să iau o pauză de scris pe blog, probabil am să mă ocup de liniuţele #2 şi #3 şi de comentarii (care au să rămână moderate la sânge).
***
am descoperit chestia asta cu cele 3 asteriscuri în mijlocul situaţiei, ca să delimitezi subiectele. aveţi nevoie de-aşa ceva ca să mă urmăriţi? sau vă prindeţi pe parcurs? ia.
***
a fost bine? le-am folosit cum trebuie? nu? ia.
***
a propos, aia cu zmeul a ajuns viral pe mailurile corporatiste, site-urile specializate, facebook, twitter, messenger şi toate cele. am ajuns să-mi primesc propria creaţie în bcc şi-n mass-uri cu titlul: "lung, dar merita citit!" - iată o caracteristică definitorie a majorităţii postărilor mele, dacă mai era nevoie de confirmare că eu sunt ăla care-a scris aia cu zmeul. aştept să fiu anunţat că a citit-o daniel buzdugan la radio (dacă n-a făcut-o deja), dar, cumva, cred că oamenii care intră aici nu ascultă kiss fm, deci n-am să ştiu - neam. oricum, cred că ar trebui să mulţumesc, sau ceva de genul ăsta. în acest scop, domnii wulff & morgenthaler mi-au făcut un cadou. buni băieţi.

Thursday, March 17, 2011

it's been a while.

mă duc să donez sânge.

pe 22 martie 2011, marţi-dimineaţă, la 0715 zulu am să fiu exact unde am fost anul trecut pe vremea aia, adică în faţă la brd-ul de la victoriei. care mai vrea să vină, foarte bine; the more, the merrier. stăm, ne vampirim şi după aia mergem să mâncăm o friptură şi să bem un vin, ceva, aproape. ca de obicei, fără fiţe şi farafastâcuri. râdem, glumim, povestim; poate aveţi noroc şi am să fiu chiar sociabil.

regulile rămân aceleaşi. în principal, pentru ăştia sănătoşi şi eligibili, e cam aşa: fără alcool cu 48 de ore înainte, peste 50 de kilograme goi-puşcă şi c-o nicovală-n braţe, şi vedeţi să băgaţi ceva uşor la ghiozdan înainte să plecaţi de-acasă. restul, detaliate, aici.

am să aduc nişte zaharuri, în caz că se trezeşte careva să stea prost cu glicemia şi să ne strice cheful. (dacă vă lasă astenia să vă urniţi şi de prin alte oraşe, minunat. doar că vă aduceţi singuri bomboanele.)

pe lângă aducere-aminte, inconştienţă, nepăsare, lipsuri, vreau să fiu foarte clar: mă duc să mă-nţep dintr-un motiv pur egoist - dacă am să am nevoie vreodată de sânge, e foarte posibil ca, în afară de al meu, gata congelat, să nu mai fie altul disponibil în timp util. poate nici ăla.

Wednesday, March 16, 2011

vreau playlist de maşină. şi nume pentru dânsa.

da, egzistă o maşină. care este a mea. şi fac drumuri lungi cu ea, când plec de-acasă spre şcoală exact în ora aia în care aş ajunge mai repede la galaţi.

a venit timpul să îi aleg un nume. e vorba de un ford focus break, din 2005, negru, mare, bun, frumos, deşteapt, încăpător, consumă jumătate de litru de motorină la 10,000 de kilometri şi are 637 de cai putere. astea-s toate datele pe care le primiţi pentru concursul cel nou, în care îmi propuneţi nume pentru maşină.

dar a venit şi timpul să văd ce muzică nouă, adică în afară de aia pe care o ştiu eu şi-mi place, ar trebui să ascult. îmi lărgesc orizonturile, deci e cazul să contribuiţi. (metalisto, pe tine mă bazez, cu dj cotco nu am ce vorbi.) aşadar: propuneţi un playlist de 20 de piese, dar gândiţi-vă bine înainte cum doriţi să vorbim de-acum încolo.

bineînţeles, cum am încercat să vă obişnuiesc, fac un concurs. am de dat 11 premii: 1 pentru nume şi 10 pentru playlist. bineînţeles, un om poate câştiga şi premiul pentru nume, şi unul din cele pentru playlist, deşi sunt sceptic la ideea că e cineva în stare de asemenea efort intelectual. premiul pentru nume constă într-un tur al bucureştilor cu maşina şi în poposirea în 3 locuri care-mi plac foarte mult, în care câştigătorul va bea câte o bere, la alegere, producţie românească (trebuie să sprijinim economia. mea). premiile pentru playlist constă în scoaterea celor zece câştigători la biblioteca din cişmigiu şi cultivarea acestora cu câte o bere, la alegere, tot producţie românească.

(bere - generic vorbind. puteţi să vă luaţi apă plată cu lămâie şi, dacă ospătarul se uită lung la voi, să arătaţi spre mine: "sunt cu maşina!")

şi aici, pentru a fi cinstit, am să fac o mare paranteză istorico-arheologică.

trebuie să amintesc un nume: pătrăţel. acest nume i-a aparţinut tico-ului cel alb, cu care nu am făcut nici un kilometru, nici 100 de metri, nici un metru, nici măcar nu l-am pornit. el era prea bolnav şi eu eram prea absent. oricum, numele a fost ales prin concurs, în mod absolut democratic, cu majoritate de vot. normal, eu am fost singurul care a votat, că maşina era a mea.

şi, pentru că maşina de acum este sănătoasă iar eu prezent, azi încep să plătesc cele 4 premii câştigate la concursul acela. prima este aieevea, care a spus, cu mânuţele ei ambe: ţup. următorul va merge către beatrice (cocuţa-pisicuţa), apoi april (tico venturiano) şi, în cele din urmă, alexa (pătrăţel). estimez că fericitele câştigătoare au să beneficieze de premiile lor în următoarele 2 săptămâni.

ca să vă daţi seama despre cum are să se desfăşoare concursul acesta, iată comunicatul oficial de la sfârşitul concursului trecut, de acum un an şi ceva (de altfel, o amintire plăcută pentru participanţi) - bineînţeles, cum am încercat să vă obişnuiesc, are 2 kilometri:

bineînţeles, cum am încercat să vă obişnuiesc, rezultatele vin la trei zile după data la care am zis că vin. lucrul ăsta nu trebuie să vă mire, ci, mai degrabă, să vă dea siguranţa consecvenţei şi continuităţii sistemului meu de lucru. oricum, au fost vreo câţiva concurenţi care au vrut să se asigure de asta, întrebându-mă insistent pe messenger “cf ma” şi “knd e gtaa kncrusu”.

deci, bine, gata, a venit momentul pe care l-aţi aşteptat cu sufletul la gură sau pe unde mai aveţi voi loc. în sfârşit, frământarea voastră se încheie şi acum puteţi dormi liniştiţi noaptea şi nu să vă perpeliţi de pe-o parte pe alta, cu gânduri înfiorătoare de genul “oare am să câştig?” – pentru marea majoritate din participanţi, răspunsul este NU.

vă spun că au fost nişte zile cumplite, pentru că am pendulat între toate răspunsurile voastre ca iisus hristos, de la ana la caiafa. cum vedeam încă unul, cum mi se umpleau ochii de lacrimi şi-mi şopteam în barbă că următoarea maşină are să rămână păgână şi nebotezată, dar fericită şi fără nişte naşi precum voi.

care voi aţi scris mult. v-aţi dat silinţa să mă chinuiţi cât puteţi, şi vă transmit pe această cale că n-aţi reuşit nici pe departe cât vă propuseserăţi. la fel, am observat şi o oarecare adversitate la unii dintre voi, aţi născocit un concurs inedit şi secundar: care să dea cel mai prost nume posibil (ca să nu vă dezamăgesc eforturile, vă anunţ că sunteţi cu toţii câştigători la acest concurs). alţii, în schimb, au încercat să pătrundă subtil filosofia provocării şi să-şi arunce în luptă şi ultimele sclipiri de lirism, în speranţa că berea aia kilkenny are să le ostoiască burdihanele în dreapta mea. felicitări şi vouă, de câteva ori m-am holbat susţinut la prăpăstiile de nume pe care le-aţi dat.

mai vreau să menţionez nişte persoane aparte care au concurat (nu dau nume, sunt sigur că nu le cunoaşteţi). ştiţi genul, e vorba de concurenţii ăia care sunt convinşi că o cantitate cât mai mare de răspunsuri îi aduc mai aproape de reuşită. probabil aceleaşi persoane cumpără câte 20-30 de bilete la 6 din 49, convinse fiind că şansele lor cresc simţitor. (un astfel de exemplar este trecut în agenda mea telefonică drept Ciprian Mugurel Pompiliu Temistocle Vlăduţ Muntele, şi asta de vreo câteva luni. spuneţi-mi nostradamus.) bine, o altă explicaţie ar fi că, imediat ce bagă un nume, îşi dau seama cât de tâmpit este şi se gândesc la altul. totuşi, îl lasă şi pe primul, că nu se ştie niciodată.

dar, hai, să nu ne mai lungim atâta cu vorba, că văd că aţi pregătit deja torţele, smoala şi fulgii şi e păcat de voi, să staţi aşa pregătiţi afară, pe frigul ăsta. mai jos aveţi întreaga listă cronologică a numelor înscrise în concurs (66) şi a concurenţilor de provenienţă (29). cum este şi normal, am viciat lista, scoţând multe nume din ălea care nu-mi plăceau şi mai punând de la mine, din partea voastră, vrând-nevrând. (numele de “philip morris” a fost descalificat pe motiv de neprezentare.)

petrică (666)
zuza nebuna (ancasandu)
FRAM (loghi)
PONGO DALMAŢIANU (bă, nu există altceva cu pongo în afară de dalmaţian) (loghi)
Opticous-Prime (Dark)
Cougar-mobile (Dark)
chelomobile (sau cum să avansezi de la ceai de tei la zăpadă topită-n gâţi) (666)
bugatti (Catalina)
fertimobilul (loghi)
mayonix (ancuta_b)
mannix (Remus)
pursimuove (twinkle)
tăciune (michi, sora lu' twinkle)
wild thing (andu)
galileo (Firiel)
optico nova (sri)
căderea bastiliei (sri)
panzer (tot sri)
virgin airways (absolut, sri)
motă și șoarecele (sri)
apollo 13 (m-am plictisit, sri)
bute (sri)
Brute (cătălina)
ţigănuş (sri!)
sevastiţa, dragostea mea (cay)
shiro-chan (vernicix)
micul gigant (666)
chuck (666)
Ciocio (din oficiu)
ildiko-neni (roxulici)
Prefericita Parascheva dela Piteşti (7)
White Russian (transp)
Lermobil (transp)
Cătălin Crişan (transp)
DOBRIN (dicles)
TITINICA (uma)
Tico Tico fara Frico (transp)
bestia (666)
durexmobilu (redcrew)
Prikoke (transp)
nichituş (e, hai, cine)
INVADER (Remus)
ţup (aieevea)
tico venturiano (april)
biggus dickus (w. y. kitty)
White Piteştean (7)
ronţ (aieevea)
puma (aieevea)
fiara (aieevea)
bestia albă (aieevea)
CATRAN (cay)
GUDRON (cay)
pătrăţel (alexa paranoida)
cocuţa-pisicuţa (beatrix)
lolozaur (cătălina)
lion!!! (ancuţa sandu)
fiets (cătălina)
roflcopter (Dark)
cocos (aieevea)
COUGARINA (remus)
micul alb (aceeaşi anca)
clara (aieevea)
ico (aieevea)
kubrick (aieevea)
smochină (aieevea)
casanova (struţ)

fiind pus în faţa unei asemenea competiţii, normal că nu am putut să aleg din prima (aşa cum cel puţin 15 oameni din ăia 29 nu ştiu ce e aia kilkenny). astfel încât am început un sistem eliminatoriu. pe criterii absolut discriminatorii şi subiective: mai întâi, am scos toate numele care desemnau brute, bestii, fiare de diverse mărimi şi culori. mai ales alb. astfel, ne-au părăsit, dintr-o scânteie de injector, 13 variante de răspuns.

petrică (666)
zuza nebuna (ancasandu)
FRAM (loghi)
PONGO DALMAŢIANU (bă, nu există altceva cu pongo în afară de dalmaţian) (loghi)
Opticous-Prime (Dark)
Cougar-mobile (Dark)
chelomobile (sau cum să avansezi de la ceai de tei la zăpadă topită-n gâţi) (666)
bugatti (Catalina)
fertimobilul (loghi)
mayonix (ancuta_b)
mannix (Remus)
pursimuove (twinkle)
galileo (Firiel)
optico nova (sri)
căderea bastiliei (sri)
panzer (tot sri)
virgin airways (absolut, sri)
motă și șoarecele (sri)
apollo 13 (m-am plictisit, sri)
bute (sri)
ţigănuş (sri!)
sevastiţa, dragostea mea (cay)
shiro-chan (vernicix)
chuck (666)
Ciocio (din oficiu)
ildiko-neni (roxulici)
Prefericita Parascheva dela Piteşti (7)
Lermobil (transp)
Cătălin Crişan (transp)
DOBRIN (dicles)
TITINICA (uma)
Tico Tico fara Frico (transp)
durexmobilu (redcrew)
Prikoke (transp)
nichituş (e, hai, cine)
INVADER (Remus)
ţup (aieevea)
tico venturiano (april)
biggus dickus (w. y. kitty)
ronţ (aieevea)
GUDRON (cay)
pătrăţel (alexa paranoida)
cocuţa-pisicuţa (beatrix)
lolozaur (cătălina)
fiets (cătălina)
roflcopter (Dark)
cocos (aieevea)
COUGARINA (remus)
clara (aieevea)
ico (aieevea)
kubrick (aieevea)
smochină (aieevea)
casanova (struţ)

apoi am ras dintr-o pală de ştergător toate numele care făceau referire la mine sau care se terminau în sufixul “-mobil(e)”. asta pentru că vreau o maşină cu un nume doar al ei, personal, şi un câştigător cu o brumă de imaginaţie. deci, încă un minus şapte, cu o menţiune specială pentru Dark, pierzător absolut la această secţiune, cu răspunsul “Cougar-mobile”. îţi mulţumesc, dar nu se poate acorda decât un -1, la fel ca celorlalţi. oricum, poţi să te consolezi cu gândul că, zăpăcit fiind de acest foc doborâtor de doi iepuri, calculatorul de la montreal a afişat un meritoriu şi îndelung aplaudat -1.00. (a propos, pe locul doi la acest mini-concurs s-a clasat aieevea, cu “puma”, care se încadrează şi la criteriul eliminat de scânteia de injector, şi la cel ras de pala de ştergător.)

petrică (666)
zuza nebuna (ancasandu)
FRAM (loghi)
PONGO DALMAŢIANU (bă, nu există altceva cu pongo în afară de dalmaţian) (loghi)
Opticous-Prime (Dark)
bugatti (Catalina)
mayonix (ancuta_b)
mannix (Remus)
pursimuove (twinkle)
galileo (Firiel)
optico nova (sri)
căderea bastiliei (sri)
panzer (tot sri)
virgin airways (absolut, sri)
apollo 13 (m-am plictisit, sri)
bute (sri)
ţigănuş (sri!)
sevastiţa, dragostea mea (cay)
shiro-chan (vernicix)
chuck (666)
Ciocio (din oficiu)
ildiko-neni (roxulici)
Prefericita Parascheva dela Piteşti (7)
Cătălin Crişan (transp)
DOBRIN (dicles)
TITINICA (uma)
Tico Tico fara Frico (transp)
Prikoke (transp)
nichituş (e, hai, cine)
INVADER (Remus)
ţup (aieevea)
tico venturiano (april)
biggus dickus (w. y. kitty)
ronţ (aieevea)
GUDRON (cay)
pătrăţel (alexa paranoida)
cocuţa-pisicuţa (beatrix)
lolozaur (cătălina)
fiets (cătălina)
roflcopter (Dark)
cocos (aieevea)
clara (aieevea)
ico (aieevea)
kubrick (aieevea)
smochină (aieevea)
casanova (struţ)

mai departe, am băgat fază lungă şi-am orbit toate răspunsurile scrise cu caps lock (pentru că îs naşpa şi nici nu-mi colantez maşina cu un abţibild de-un kilometru), precum şi toate răspunsurile care depăşesc două cuvinte (da, inclusiv lipite împotriva voinţei lor, acronimate sau alte variante de trişat). aşadar, mai scoateţi şi voi încă 12 variante de răspuns.

petrică (666)
zuza nebuna (ancasandu)
Opticous-Prime (Dark)
bugatti (Catalina)
mayonix (ancuta_b)
mannix (Remus)
galileo (Firiel)
optico nova (sri)
căderea bastiliei (sri)
panzer (tot sri)
virgin airways (absolut, sri)
apollo 13 (m-am plictisit, sri)
bute (sri)
ţigănuş (sri!)
shiro-chan (vernicix)
chuck (666)
Ciocio (din oficiu)
ildiko-neni (roxulici)
Cătălin Crişan (transp)
Prikoke (transp)
nichituş (e, hai, cine)
ţup (aieevea)
tico venturiano (april)
biggus dickus (w. y. kitty)
ronţ (aieevea)
pătrăţel (alexa paranoida)
cocuţa-pisicuţa (beatrix)
fiets (cătălina)
cocos (aieevea)
clara (aieevea)
ico (aieevea)
kubrick (aieevea)
smochină (aieevea)
casanova (struţ)

acum urmează un criteriu foarte important: dacă nu fac din prima fracţiune de secundă o legătură sau nu pricep ce dracu’ ai vrut să spui, you’re out. se adaugă, în această situaţiune, un -15 la adevăr.

clasamentul, în acest moment, arăta mult mai normal, cu 20 de variante şi 13 concurenţi.

zuza nebuna (ancasandu)
Opticous-Prime (Dark)
bugatti (Catalina)
galileo (Firiel)
panzer (tot sri)
virgin airways (absolut, sri)
apollo 13 (m-am plictisit, sri)
bute (sri)
ţigănuş (sri!)
Ciocio (din oficiu)
nichituş (e, hai, cine)
ţup (aieevea)
tico venturiano (april)
biggus dickus (w. y. kitty)
ronţ (aieevea)
pătrăţel (alexa paranoida)
cocuţa-pisicuţa (beatrix)
kubrick (aieevea)
casanova (struţ)

un alt criteriu important a fost ăla de novelty/contemporary/easytarget/intelligentsmartass/obvious/postmodernist. nu pricepeţi, nu-i nimic, nici eu n-am înţeles multe la ultima tură de eliminări. pur şi simplu, nu rezonez la punctul mort. deci, pier încă 7 inamici pe front.

zuza nebuna (ancasandu)
panzer (tot sri)
apollo 13 (m-am plictisit, sri)
bute (sri)
ţigănuş (sri!)
Ciocio (din oficiu)
nichituş (e, hai, cine)
ţup (aieevea)
tico venturiano (april)
ronţ (aieevea)
pătrăţel (alexa paranoida)
cocuţa-pisicuţa (beatrix)

iar cel mai important criteriu e ăla de pile. recunosc, am anumite afinităţi către unii concurenţi. poate cu unii am băut mai mult iar cu alţii n-am băut destul şi mă simt vinovat; nu ştiu, eminescu să mă judece! important este că până la acest nivel competiţional de înaltă clasă au ajuns nişte nume care sunt, pur şi simplu, imbecile. drept pentru care, cu boltă, am descărcat încă 6 cartuşe.

apollo 13 (m-am plictisit, sri)
nichituş (e, hai, cine)
ţup (aieevea)
tico venturiano (april)
pătrăţel (alexa paranoida)
cocuţa-pisicuţa (beatrix)

aici ar trebui să intervină momentul sponsorului, dar pentru că e târziu şi coreenii muncesc sigur la ora asta, am să intervin eu, cu o răsturnare de situaţie care are să-i bucure pe unii, iar pe alţii are să-i lase opăriţi sau, în cel mai bun caz, congelaţi. iată şi răsturnarea: numele de “nichituş”, deşi cel mai frumos nume din lume, şi înscris în concursul acesta într-un mod pur răţesc, nu are să-i revină maşinii. în schimb, consider că este un nume cât se poate de potrivit pentru bicicleta mea (aflată momentan în sanatoriul de pe intrarea viitorului), pe care o chema deja Radar. bunăoară, de azi înainte, aş dori să ţineţi minte că Radar Nichituş prezintă două roţi şi are o şa înaltă şi îngustă, precum merită. iar eu îmi iau angajamentul solemn ca, de îndată ce timpul (ca dimensiune) are să se îmbunătăţească, avem să facem mii de kilometri împreună. (nichituş, telefonul tău m-a convins. dacă nu mă sunai, poate mergeai mai departe.)

apollo 13 (sri)
ţup (aieevea)
tico venturiano (april)
pătrăţel (alexa paranoida)
cocuţa-pisicuţa (beatrix)

putem spune că asta este finala. fiecare din cele 5 nume este rezultatul unui efort şi al unei performanţe de neegalat, poate şi pentru că oamenii ăştia şi-au dorit mai mult victoria în comparaţie cu ăilanţi, pe care i-a durut în cru. motivele lor de participare în concurs sunt diverse, de la agende personale malefice şi până la potenţiale înrudiri ale tablelor automobilistice omoloage. da, le ştiu pe toate. oricum, îmi este foarte greu să aleg un câştigător. ăsta e un moment în care aş prefera să fac orice altceva. aş face până şi o retrospectivă a concursului, o caracterizare a fiecărui concurent, cum am văzut la “survivor”, dar mi-ar lua mai mult decât concursul propriu-zis şi mi-e teamă că nu mai apuc să mă urc la volan înainte să schimb prefixul.

deci, să începem cu microfonu’ ăla de la san remo.

înainte de a anunţa câştigătorii, aş dori să vă mulţumesc tuturor pentru participare şi să vă spun că simplul fapt că aţi răspuns acestei chemări înseamnă că sunteţi nişte indivizi care aţi face orice pentru o bere consumată ilegal. asta îmi arată cu ce fel de oameni mă înconjor, iar acum începe să-mi fie oleacă groază. dar e mult prea târziu, iar eu nu-s chiar aşa impresionabil. în orice caz, nu sunteţi atât de periculoşi, dat fiind că mai mult de-atât n-aţi fost în stare în concursul ăsta.

tobele, maestro! şi blitz-urile-n priză! (redcrew, lasă gătejele jos din mânuţe. oix, stai pe lângă Ciocio, ţine-o de ceva să nu scape. bobîrnac, cu tine vorbeam.)

LOCUL 5 – nu se acordă.
LOCUL 4 – se acordă, cu premeditare, concurentului sri, pentru numele “apollo 13”, precum şi pentru nenumărate servicii secrete în folosul comunităţii. asta pentru că sunt sadic, vreau să-l aduc cât de aproape posibil, dar nu vreau să-l urc pe podium.
LOCUL 3 – la egalitate de puncte, aieevea şi beatrix, cu “ţup” şi “cocuţa-pisicuţa”. deci, numele sunt mult prea mişto, ce să ne mai dăm pe după vişin. dacă aş fi putut, le-aş fi pus pe amândouă. gândiţi-vă doar la poveştile nemuritoare: “şi cocuţa-pisicuţa a făcut deodată ţup! şi a ieşit din şanţul cel rău.” dar cum există doar un singur loc de-a dreapta mea, cu inima grea, a trebuit să le descalific. premiul de consolare este tot o tură cu maşina, dar băutura are să conste în câte un ceai de sunătoare, îndulcit cu miere.

.. greu, acum, foarte greu. a mai rămas puţin, suspansul este doborâtor, şi văd deja c-aţi pus cazanul pe foc, pentru smoală. de, v-am zis că e friguţ.

LOCUL 2 – ………… se acordă lui april, pentru “tico venturiano”. un nume excepţional. poate cel mai bine gândit, mai potrivit şi mai la ţintă nume care i s-a dat vreodată unui tico, menţionat a fi şi maşina mea. a fost numele care mi-a sărit în ochi din prima şi care mi-a plăcut instantaneu. totuşi, e cam lung. nu prea se potriveşte în multe propoziţii, decât ălea mai culte. şi, precum ştiţi, în trafic nu prea e loc de aşa ceva. april a câştigat şi ea o tură cu maşina, împreună cu o cacao cu lapte.

LOCUL 1 – şi coroniţa cu felicitări îi revine alexei, de care n-aţi mai auzit până acum, dar, iată, îşi face o intrare triumfală în cetate, călare pe un asin ducati. numele “pătrăţel”, deşi nu pare cine-ştie-ce la prima vedere (mie nici nu mi-a plăcut), este de o complexitate ieşită din comun. euclid însuşi n-ar fi visat la asemenea implicaţii. “pătrăţel” are darul să se potrivească aproape oricărei situaţii, iar mesajele transmise populaţiei o aruncă nemilos pe gânduri, în timp ce autorul îşi continuă saga prin trafic. spre exemplu, frazele de genul “păpuşe, mânca-ţi-eaş ortocentru’ ăla, ia treci în pătrăţel” sau “ce-ai, făfirieadreacu’, vrei să te circumcid în pătrăţel?” sunt nepreţuite în anumite momente.
aşadar, alexa, în momentul în care pătrăţel are să iasă din service (acuma-l compăsuiesc ăştia pe la baia de ulei), ţinem legătura pentru a-ţi înmâna/consuma premiul. după care, locul doi şi locul trei (beatrix şi aieevea au să stea cu rândul în faţă).

vă mulţumesc şi vă aştept la următorul concurs: “cum să-l cheme pe iahtul meu?” – acolo sper să participaţi în număr şi mai mare, şi cu răspunsuri şi mai cretine, pentru că premiile au să fie pe măsură!

şi, a propos, numele înscrise acum în concursul ăsta nu-s permise şi în ăstîlant!"


răspunsurile la concurs se trimit până pe 1 iunie. care mă întreabă până când poate trimite răspunsurile, e descalificat din start, înseamnă că nu v-aţi luat de citit pentru acasă.

descalificarea din start e valabil şi pentru anonime. să nu vorbim, să nu vorbim.

Tuesday, March 15, 2011

aţi fost vreodată la un concert de muzică experimentală?*

dacă da, atunci avem să ne-nţelegem de minune.

io îs absolut fascinat de ce se-ntâmplă acolo. începând de la loc, oameni, tot.

în primul rând, locul de desfăşurare a unui astfel de concert este pe atât de experimental precum e şi muzica. într-o "sală de lectură", într-o ceainărie (ştiu, numai locuri de hipsteri până acum - nu-i nimic, aşa se dresează!), în scara blocului ("steaua sus răsare" e un nesfârşit experiment, an de an), în sufragerie, în curte, pe deal, la piaţă, pe bloc, la subsol.. în sfârşit, oriunde poţi întreprinde o muzică despre care oamenii care s-ar trezi public involuntar ar spune: "uite, ce frumos, au găsit nişte instrumente şi s-au apucat să le repare!"

oamenii de pe scenă sunt în transă. fiecare-n lumea lui. multă vreme am crezut că sunt figuri de ceară, pentru că mi se părea că sunt nemişcaţi. e drept, şi lumina era difuză, şi locul meu era nu foarte bun. dar nu, oamenii ăia chiar cântă acolo. fără fiţe, fără ieşiri la scenă, fără tertipuri de show.

publicul de la un concert de muzică experimentală nu diferă foarte mult de ăla care merge la un concert de rock sau la un dvd cu muzică house.

întotdeauna are să fie ăla care "simte muzica" şi, mai grav, simte că trebuie să arate asta: se clatină în ritmul din capul lui, închide ochii, dă din mâini, i se pare că există o comunicare du-tevino cu scena. e mişto să stai pe lângă tipul ăsta de oameni la concerte: poţi să le faci ce vrei tu, fără ca ei să se prindă. partea nasoală e că, din când în când, se trezeşte din transă şi are câte un impuls să-l încurajeze cu afirmaţii tacite pe nefericitul de lângă el. în cazul ăsta, nefericitul fiind tu.

mai e cel care a venit să se simtă bine. ăsta e un fel de "santa claus on prozac, in las vegas, getting laid". n-ai cum să-i strici cheful, dar ţi-l strică el ţie prin propria-i existenţă: no one can be that jolly and happy and get away with it. sigur trebuie să-i fi murit vreo rudă, o dată, la un moment dat; aşa că e bine să-i aminteşti de asta în cuvinte ilustrative - bonus: întreabă-l cum a murit ruda respectivă, ca după aia să clatini din cap în semn de "înţeleg", să te holbezi la el plin de compătimire şi să-i spui rar şi citeţ: "vezi şi tu, ai grijă.."

antonimul ăstuia de mai sus este ăla îndurerat şi trist. nu contează că e concert de cântece pentru copii sau că se împarte ecstasy în linguriţe de dulceaţă, el e doborât şi disperat, apatic şi nefericit şi a venit la concert ca să nu stea singur acasă şi.. dar nici nu vreau să mă gândesc. ei, în cazul ăsta nu e frumos să faci mişto de răul omului, că poate chiar are un motiv întemeiat să fie aşa. pur şi simplu iei un obiect contondent şi-i crăpi capul, rapid şi fără dureri. are să-ţi mulţumească printre ultimele suflări.

nelipsit e şi ăla pe care nu-l atinge muzica, pentru că el stă în spate şi are cu totul şi cu totul altă treabă; dar s-a gândit că ar fi o chestie mişto şi apreciată de mase dacă ar veni acolo să şi-o facă. indiferent că înalţă o casă din beţe de chibrit, vorbeşte "de afaceri" cu nişte oameni (care-s prea politicoşi să-i tragă una-ntre felinare, să tacă odată) sau îşi repară maşina, acest individ este, în general, extras din contextul general şi, ca atare, nimeni nu-i va duce lipsa dacă te hotărăşti să-i curmi suferinţa de a fi el însuşi.

ăia care întârzie la concert sunt o specie aparte. dacă e vorba de o muzică normală, ştiu ce-au de făcut din momentul în care intră pe poartă sau pe uşă: grăbiţi, spăşiţi dar fermi, sau poate enervaţi că n-au întârziat din cauza lor, dom'le!, se înghesuie cu paşi repezi şi mici spre locurile lor, unde rămân într-o stare de letargie câteva minute bune, ca să uite lumea de ei c-au întârziat şi să se integreze mai bine în peisaj. după care se fac pulbere.

ei, dacă e vorba de întârziaţi la muzică experimentală, e un spectacol total să-i vezi cum îşi fac intrarea. sunt îmbrăcaţi zdravăn, cu geacă, fular şi căciulă (unii chiar şi vara, vă ştiţi voi care sunteţi), iar asta era în regulă înainte de concert, când toţi eram îmbrăcaţi; acum suntem dezbrăcaţi şi ei sunt intruşii. aşa e bine să-i faci să se simtă: ca nişte intruşi. am văzut astfel de intruşi la concertul avant'n'gard de săptămâna trecută. nişte exemplare superbe. unul mi-a atras atenţia în special: deschide hotărât uşa şi înţepeneşte pe la jumătate, aruncând un ochi în sală. rămâne în prag, se uită stană de piatră din crăpătura uşii şi se gândeşte cu ochii mari: "oare am întârziat? nu, că încă îşi acordează instrumentele. .. da' de ce nu mişcă nimeni în public? ăştia cântă? a început?? şi ce fac acum? dacă intru, e nasol.. da' poate că n-au început, totuşi.." (aici bagă capul înăuntru şi-ncepe să şi-l rotească în toate direcţiile) "ia, că-l ştiu pe ăla care stă acolo, să-l sun să-l întreb." şi se retrage, închizând cu grijă uşa, să nu deranjeze. peste nici 20 de secunde, un telefon începe să sune fix în faţa mea. şi, de-acolo, restul e un experiment repetat..
***
în neţărmurita mea mărinimie, vă dau prilejul să faceţi parte dintr-un astfel de public. drept pentru care mai fac un concurs - ştiu, asta doriţi cu toţii: am de dat o invitaţie de 2 persoane la concertul formaţiei instrumental-vocale avant'n'gard de pe 24 martie din art jazz**. ce trebuie să faceţi: intraţi frumuşel pe pagina de facebook a emisiunii şi lăsaţi la ultimul update un comentariu scurt, dar cuprinzător, în care compuneţi de la voi din cap o strofă (4 versuri, nu vă întindeţi) pe care aţi dori s-o auziţi cântată de avant'n'gard. ei au să aleagă strofa câştigătoare şi, cine ştie, poate chiar pe 24 martie aveţi s-o auziţi cântată. concursul se încheie pe 23 martie!

de amintit că formaţia vocal-instrumentală avant'n'gard cântă mâine, miercuri, în studio la natura urbană - aşa că-i puteţi vedea şi auzi mult mai devreme. totuşi, pentru autografe pe keffiyeh-uri, cămăşuţe roz şi converşi, duceţi-vă-n art jazz.

*post publicitar, plătit cu mulţumiri.
**(pentru cei care au nimerit întâmplător aici, din blogrollul unui anume individ care şi-a serbat ieri 4 ani de blog la mama dracului, în pennsylvania - să ne mai scrii! -, art jazz e un loc foarte mişto, iar intrarea vine pe colţ cu galeriile orizont, din centru, de pe magheru/bălcescu. adică buricul târgului bucureştilor.)

Monday, March 14, 2011

tour de force săptămâna asta la natura urbană.

"aaaa", veţi cârcoti, "iar a scris de natura urbană, două posturi consecutive.. aaa."
păi normal că iar am scris, dacă e de scris.
şi voi de-aia aţi intrat aici, să citiţi. aşa că puneţi mâna şi citiţi! lăsaţi fiţele!

după ziua de azi, care are să dureze toată săptămâna (da, iar fac una d-alea), am ajuns la concluzia că am nevoie de un personal assistant. aşa că am sunat-o pe adriana sklenarikova*, dar mi-a răspuns carmen electra şi mi-a zis că adriana e-n duş, dar poate ea să mă ajute în vreun fel? şi aşa am ajuns la o altă concluzie, că am nevoie de două personal assistants; dar e dificil, după aia, să mai şi lucrezi.

în momentul ăsta e bine să-ncepem numerotarea de azi, marţi. bine, încă mai e vreo jumătate de oră din "azi, luni", nu e ieri, dar noi punem "ieri, luni" că nimeni nu mai lucrează acuma în afară de mine, de paznicii de noapte şi de vreo şase-şapte corporatişti hipermetropi, care s-au rătăcit în labirintul cubicles-urilor şi au rămas încuiaţi pe undeva prin pipera, aşa că s-au apucat să completeze rapoartele alea cu care rămăseseră în urmă.

deci, rămâne stabilit: ieri a fost luni, da? am avut prima invitată oficială în emisiune, chiar dacă prin telefon. deci, poftiţi de ascultaţi cum a fost vorbirea cu alina maria, de la tarafagarasului.eu (pentru că cititorii mei sunt orgolioşi, mândri şi mult mai inteligenţi decât ăia ai marilor bloggeri de succes, nu pun evidentul link).

azi, marţi - vorbim despre ce altceva decât despre brandul de ţară, despre dracula ("all romanians are vampires" vă spune ceva? ar trebui) şi despre o variantă propusă pentru a ne mai scoate faţa prin lume cu ceva mai mult talent: constantin brâncuşi. îl am invitat în studio pe dan trifu, vicepreşedinte eco-civica şi principalul artizan al acestei propuneri. dacă aveţi glume din alea bune, gen "ce se-ntâmplă dacă treci cu dracula pe sub poarta sărutului", vă recomand să vi le schimbaţi din timp cu altele mai proaste.

mâine, miercuri - în cadrul programului de bestializare culturală, avem concert de muzică experimentală. live, în studio, cu arme şi bagaje vin cei de la avan't'gard (nici acum nu ştiu cum îşi scriu ei numele, asta-i o bănuială de-ale mele), pe care i-am auzit în concert la sala de lectură de la teatrul act. mi s-a părut că e atât de experimental ceea ce fac, încât am zis că trebuie neapărat să experimentez şi eu pe emisiunea mea, că doar ominilor din sala aia părea că le place foarte mult ce li se-ntâmplă.

poimâine, joi - vin în studio reprezentanţii oficiali ai site-ului de mare viitor şi succes 300masini.ro (cititorii fideli iar au să aprecieze că nu le-am insultat inteligenţa). personal, m-am hotărât să-i chem în studio pentru că m-a buşit râsul la textele de pe site. dacă se exprimă pe jumătate la fel de pontos şi în viaţa grăită, avem să ne distrăm de numa'.

.. zile pline la natura urbană. şi abia am început.


*am rămas o dată blocaţi în lift la merrill lynch şi mi-a dat cv-ul ei.

Sunday, March 13, 2011

luni, la natura urbană.

pentru marţienii care n-au aflat încă: de luni până joi, între 1000 zulu şi 1300 zulu, mi se întâmplă o emisiune intitulată "natura urbană" la radio lynx. sau la winamp, dacă sunteţi oldschool. sau aveţi căsuţa ei de pe facebook jos în dreapta, ce să mai..

aşa. am să-mi iau obiceiul ca, din când în când, să scriu aici despre ce se petrece în emisiunea asta, pentru că dacă n-o ştiţi şi n-o iubiţi, nu existaţi. şi-ncep cu ziua de mâine, luni, 14 martie 2011, o zi foarte bună pentru aşa ceva.

în primul şi-n primul rând, sper că avem să vorbim pe calea undelor gsm cu alina maria, una din organizatoarele merindarului/târgului/festivalului/slowfoodului/sărbătorii de la bucureşti a ţării făgăraşului, la care, dacă aţi fost deştepţi, aţi luat parte în week-end (azi mai e deschis până la 14:00). dacă nu, duceţi-vă la ei acasă, că nu mai vreţi să veniţi înapoi.

mai departe: am să vă bag nişte muzică nemaiauzită la radiolynx, dar pe care o ştiţi, în sinea voastră, pe de rost. asta are să fie cu recidivă, plănuiesc să aduc multă muzică nouă la radio - normal, cumpărată de pe itunes, cu banii jos.

şi mai departe: am să năvălesc cu ştiri pe capul vostru, că e luni şi ştiţi că se-adună de peste week-end, n-am ce să vă fac. oricum, la ritmul de desfăşurare a evenimentelor din ultima vreme, nu e exclus ca mâine să vă spun că bucureştiul e oficial capitala mondială a culturii, gaddafi bea sake acasă la kim jong-il şi japonezii şi-au construit 30 de metropole noi, la cheie.

foarte departe: promit să încerc să mă bâlbâi cât mai puţin spre deloc şi să repet la fiecare sfert de ceas cuvântul hippopotomonstrosesquippedaliophobia, care, după cum ştiţi din bătrâni, înseamnă "hai, leliţă-n deal la vie, să culegem răzăchie". (asta şi pentru că, indiferent câte muzici d-astea îi strecor lui eugen buruian, el nu prea le bagă în fişierele accesibile din studio - deci am ales să lucrez subversiv.)

cel mai departe: am să dau dau drumul unui concurs legat de concertul de muzică experimentală de miercuri, găzduit fix în studio. adică live. adică vin nişte oameni şi cântă în stilul experimental. da, cu instrumente şi tot tacâmul.

şi cam atât cu ideile principale. vă bag un cânticel cu care am fost trezit în aproape fiecare dimineaţă, vreme de 3 săptămâni de zile, acum aproape 10 ani.


(no, i'm not gay.)

later edit: la cererea fanilor, am să pun de-acum playlistul fiecărei ediţii pe pagina de facebook a naturii urbane. în curând, şi fragmente înregistrate!

Saturday, March 12, 2011

ieri am fost pe pastile. de cap.

0813 zulu - conu Cougar faţă cu jurnalismul tipărit.

bucureşti, autogara militari. mai am un sfert de oră până pleacă autocarul.
contemplând vânzoleala semi-adormită de printre trollere şi rucsaci, mi-aduc aminte că nu mi-am luat nimic de citit, şi deja terminasem câteva levăluri de sudoku în metrou, cu tot cu vreo 2-3 liniuţe de baterie la telefon (note to self: get some decent games for your cellphone). se profila o oră şi jumătate de plictis.

ies la bulevard după un chioşc de ziare. văd unul imediat pe stânga, cu braţele larg deschise. călări-călări pe acele braţe, treij' de mii de reviste botezate cu nume de gagici, unele probabil ţigănci (ioana, burda, cerasela, marghioala, playboy, avantaje, level, casa lux), vrafuri de maculatură colorată (can can, click, libertatea, evenimentul, jurnalul etîcî) şi.. cam atât cu prim-planul.

mă uit plin de speranţă către doamna de la chioşc, care îmi întoarce o privire confuză, de teamă amestecată cu nerăbdare, tip "jefuieşte-mă şi hai să terminăm odată!" (da, eram cu crestele la mine). hotărăsc să o şochez printr-un contrast puternic între apariţie şi pretenţie - mai fac asta câteodată cu străinii, îmi iese cam în proporţie de 100%.

- săru-mâna, "dilema veche" aveţi?
- ..?! .. a.. am, dar e cu dvd cu merlin monro.
- mhm..

brusc, într-o fracţiune de secundă, diavolul mi se iţeşte-n creier: "şi dacă ai cumpăra o libertatea? uite, funduri!! ia zi, ce-ai visat azi-noapte?" "da", răspund eu, "dar ăstea-s ziare pe care le citesc în 20 de secunde cap-coadă! n-are ţara tabloide cât pot eu să consum într-o oră şi jumătate!" îmi iau seama rapid, cu gândul la sprânceana lui pleşu, dublu-înfoiată şi încruntată spre mine (poate nu ştiţi, dar sprânceana asta a lui pleşu e o chestiune ubicuă). mă uit în sus, căutând să privesc sprânceana-n ochi, şi dau de minibiblioteca de cărţi adunate sub streaşina chioşcului. români, străini.. toţi în ţiplă, aranjaţi frumos, să-i vadă lumea şi să se sperie de ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar cumpăra cu ziarul de care, odată, au fost ataşaţi. "la dracu'", îmi zic, "dacă tot nu-mi plac librăriile de hipsteri, măcar de la chioşc să-mi iau cărţi." de români n-am chef, nici de poezii. doamna de la chioşc mă tot fixa cu privirea, neînţelegând la ce mă chiorăsc. decid să o zăpăcesc şi mai tare.

- văd că aveţi "dune".
- .. da! răspunde, surprinsă că m-am uitat aproape de acoperiş, unde nimeni, niciodată nu ajunge. e şi normal, goliciunile-s la nivelul şoldurilor.
- e cu ziarul?
- nu, se cumpără separat! răspunde prompt. s-a prins cu ce soi de client are de-a face.
- cât costă?
- 11 lei volumul, 22 amândouă.
- perfect, daţi-mi-le.

sprinţară şi întinerită, vădind o dexteritate demnă de cel puţin o slujbă la biblioteca municipală, vânzătoarea pliveşte cu vârful degetelor cărţile din geam. fiind obişnuită cu lectura, se apucă să le şteargă ţipla de praf (doar nu credeaţi că nu se adunase praful, chiar şi la înălţimea aia). o opresc şi îi las 22 de lei pe nişte areole aspre şi unsuroase, ieşite de sub tipar cu câteva ore în urmă.

- nu, lăsaţi, săru-mâna, că oricum le scot din ţiplă.
- sunt convinsă!


1051 zulu - tomescu vs. tomescu.

piteşti, biroul de taxe şi impozite. îl ştiţi, e în gang la casa cărţii.

cozile nu-s mari şi se înaintează decent. sunt 4 ghişee deschise: două pentru declaraţii de autoturisme, taxe şi impozite (la unul dintre ele aşteptând şi eu), între ele o casierie şi, undeva, la 5 metri stânga, încă unul cu o foaie lipită cu scotch în geam: "PAUZĂ 12:30 - 13:00". acolo stă un tip care scoate chestii la imprimantă. da, trebuie să treci pe la cel puţin 3 din ele, ca să-ţi rezolvi problemele.

revenind la ghişeul nostru, un domn vârstnic vorbeşte de vreo 10 minute cu doamna din spatele geamului. la început, vocile erau ca toate celelalte de pe lângă noi, măsurate şi nederanjante, de te lua somnul (lucru destul de des întâlnit în astfel de situaţii, de multe ori tre' să-i dai un ghiont ăluia din faţă, să se trezească şi să avanseze). totuşi, negocierile între domnul vârstnic (să-l numim "dl. tomescu") şi doamna din spatele geamului (s-o numim "ghişeiţa") nu au luat turnura scontată, deci s-a trecut la răspicări şi ridicări de ton - desigur, în limita politeţii.

- domnule, gesticulează explicativ ghişeiţa cu degetele în formula de închinăciune, înţelegeţi, aveţi două locuri unde sunteţi trecut unic posesor! locuinţa dumneavoastră din buletin şi cealaltă casă, cea de pe traian!
- doamnă, nu se poate. eu am aici act doveditor pentru tomescu a. marin, adică eu, că sunt doar pentru casa asta. cealaltă este pe numele tatălui meu.
- domnule, v-am mai spus, şi cealaltă este pe numele dumneavoastră, uitaţi, aşa este înregistrată!
- imposibil, tatăl meu a decedat, dar actul de succesiune încă nu l-am făcut, casa de pe traian este tot pe numele lui, tomescu m. alexandru!
- dar casa este înregistrată pe numele dumneavoastră!

în timp ce toată sala ciulea urechile (lucru la fel de des întâlnit, în astfel de situaţii astea-s singurele distracţii), celelalte cozi avansau. oamenii veneau, depuneau, plăteau, iar depuneau şi plecau. eu şi tipul din faţa mea ne uitam lung când unul la celălalt, când la dl. tomescu, care nu contenea din vorbit.

(intermezzo: tot intrau nişte duduiţe cu cizme cu tocuri cui şi vârfuri ascuţite, depuneau, plecau. "ce dracu' fac astea aici", mă gândeam, "că nu prea le văd plătitoare de taxe şi impozite". misterul s-a spulberat când una din tinerele june ajunge la ghişeul de lângă şi grăieşte: "pentru reexaminare carnet." "a câta oară?" vine întrebarea înţelegătoare de după geam. "a treia.")

aveţi să mă înţelegeţi dacă nu am să redau întreg dialogul între dl. tomescu şi arch-nemesis-ul său. mergem puţin pe fast-forward. după încă 10 minute ticsite cu lamentări, căutări şi re-căutări în hârtii şi "baze de date" (aşa le zic ăştia de la primărie unor liste de indivizi în excel în care caută cu ctrl+f):

- poftiţi, uitaţi, vedeţi? uitaţi-vă! ambele locuinţe sunt trecute pe numele dumneavoastră.
- doamnă, vă rog să mă-nţelegeţi (şi, la aceste cuvinte, face un gest care seamănă rumoare în public şi zvârle coada noastră în cea mai neagră disperare: scoate dintr-o sacoşă un vraf de hârtii), astea sunt toate actele pe care le am. haideţi să ne uităm împreună, să vedeţi că locuinţa e pe numele tatălui meu, tomescu m. alexandru!

ghişeiţa, om cu nervii mai tari decât aş fi sperat, ia actele, frunzăreşte prin ele, dă ochii peste cap a lehamite şi începe să vorbească (şi mai) rar, silabisind pe alocuri:

- domnule tomescu: dum-nea-voastră sunteţi trecut în toa-te ac-te-le. poftiţi: tomescu marin alexandru!
- ba nu! acela este tatăl meu, eu sunt tomescu alexandru marin!

în momentul acela s-a lăsat o linişte mormântală în toată sala. cred că mi-am şi ţinut respiraţia câteva secunde, îl simţeam pe maestrul caragiale răsucindu-şi mustaţa în mormânt. domnul tomescu alexandru marin şi ghişeiţa se ţintuiau cu priviri injectate, de nepus în cuvinte. tipul din faţa mea încremenise într-o strâmbătură de râs şi cu lacrimi în ochi. o duduie cu cizme cu tocuri cui şi vârfuri ascuţite încremenise cu o hârtie-n mână, neştiind ce se-ntâmplă, dar simţind încărcătura psihică a momentului. în japonia, un zgârie-nori care urmărise stupefiat toată scena încremenise şi el din prăbuşire.

- .. am înţeles. mergezlaprimăriecamerapatrujnooghişeuşapte. acolo vă faceţi actele complete, alege ghişeiţa să dezamorseze situaţia.
- nu merg nicăieri, doamnă. nu mă descurc!
- ba da, aici nu vă putem ajuta, vă rog să mă credeţi. la primărie, camera 49, ghişeul 7, conchide ea şi întinde ferm hârtiile înapoi.

dl. tomescu se resemnează, apogeul trecuse. apucă pachetul, care rămâne fixat într-o încleştare de o secundă în cele două mâini, se înclină şi pleacă. undeva, în aer, am auzit cu toţii ovaţii şi aplauze.
iar eu am schimbat coada.


1742 zulu - all inclusive.

piteşti, kaufland.

printre alte chestii pe care le am de cumpărat, îmi aduc aminte că îmi trebuie gel de duş. reuşesc să-mi pierd cu brio gelurile de duş şi periuţele de dinţi, parcă sunt hotel. în general îmi iau un nivea for men, 2 în 1, ca să nu mă mai prostesc cu şampoane şi alte fiţe muieratice, şi-aşa mă pieptăn cu prosopul. mă duc spre raftul în care văd familiarele recipiente bleumarin şi rămân interzis: nivea for men 3 în 1. "bun, avem gel de duş şi şampon. şi mai ce?" răspunsul, în argintiu: "gel de bărbierit". strâng din ochi. astfel de momente sunt hotărâtoare în viaţa unui tip. sunt momentele de cotitură, în care îţi schimbi tabieturile, timpii şi îţi dai întreg programul peste cap, dacă ai aşa ceva şi nu trăieşti după cum ţi se pune pata în ziua respectivă.

şi-mi dau seama că până şi companiile de cosmetice, inventate special pentru regnul cu cruce, socotesc că bărbatul este superior femeii. altfel de ce le-ar considera pe acestea atât de superficiale şi de axate pe aparenţe? da, fetelor, ştim, noi vă oprimăm şi vă silim să trăiţi după nişte standarde care vă degradează condiţia umană.

dar asta până vă lovesc istericalele când vă mai croieşte avon-ul sau institutul naţional de cercetare-dezvoltare a materialelor de pe platforma măgurele câte un şampon pentru fiecare zi a săptămânii, anti-mătreaţă, pentru ten uscat, pământiu, subţire, exfoliant, jilav, cu jojoba, aloe vera, ylang-ylang, patchouli expus la soare pe partea dreaptă, seminţe de eucalipt, uraniu îmbogăţit cu kiwi, pentru păr lucios, creţ, drept, ondulat, ondulat la vârfuri, vopsit, revopsit, vopsit demult. şi gel de duş energizant, relaxant, cu bucăţi de caise altoite cu urzici tropicale, granule de sare din transpiraţie de narval, gălbenuş de ou de archaeopteryx, pulbere de scarabeu, coarne de elan deshidratat date pe răzătoare, contra celulitei de pe picioare, contra celulitei din cap, contra durerii pricinuite de gelurile contra celulitei.

sau balsamuri şi "condişănăre" pentru înainte de şampon, în timpul, după, la 5 ore după. sau măşti de faţă ca la poalele cordilierilor. şi nici nu vreau să-ncep cu cele 50 de soiuri de cremă depilatoare, ceară şi aparate electrice sau oje şi gene false, semi-false, implantate, pentru seară, pentru dimineaţă şi pentru când ai programată răpirea. da, aşa-i la voi.

uite ce e. noi suntem oameni ocupaţi şi nu avem timp de tâmpenii frivole. noi avem nivea 3 în 1. intrăm în duş cu butelca şi cu lama, ne facem treaba şi ieşim gata de acţiune. avem o lume de condus. abia aştept să apară nivea 12 în 1: gel de duş, şampon, gel de bărbierit, pastă de dinţi, băutură alcoolică, ulei de motor, lichid de frână, stropgel, diesel, benzină, gaz de brichetă şi aftershave.


2107 zulu - o exuberantă, dar excelentă exprimare exhaustivă a exemplarului exosch.. blândeţe gustativă!!

mărăcineni, bucătăria parentală.

un vin chiar bun, comoara pivniţei. de ce se numeşte aşa, nu ştiu. probabil ăştia care scot vinurile au o "bază de date" de vreo 20 de cuvinte pe care le asociază aleatoriu, după vreo degustare, să le dea un titlu: beci, domnesc, cavaler, comoară, pivniţă, secret, grasă, frâncuşă, busuioacă etc.. şi câteodată mă distrez citind prezentările de pe etichetele vinurilor. nu contează cât de prost sau cât de bun e, toate sunt descrise de zici că-s făcute din nectarul zeilor şi analizate de un juriu de înaltă deontologie oenologică (ah!) format din cornel dinu, adrian năstase şi florian pittiş, pentru lectură.

comoara pivniţei nu face excepţie: "produs din struguri culeşi la maturitate deplină, acest vin exprimă potenţialul de soi printr-o aromă delicată, aristocratică, o excelentă intensitate de culoare şi o blândeţe gustativă."

băi, voi sunteţi normali?! lasă excelenta intensitate, dar ce-i aia "blândeţe gustativă"? şi, mai important, cine dracu', în afară de mine, citeşte descrierile astea?


2215 zulu - dăm solidaritate la tot cartieru'.

facebook.

mă trezesc cu o invitaţie la un eveniment care ţine 61 de ore şi 30 de minute. eu, când primesc invitaţii pe facebook, parcă n-am stare dacă nu le dau "not attending" tuturor, mi se pare o chestiune de minimă cultură civică. ei, când vine vorba de astfel de RSVP-uri, deja simt furnicături în degete şi mă copleşeşte dorinţa de a sparge monitorul.

pentru cei care n-au apăsat pe link (vă înţeleg, puţini ajungeţi aici cu cititul, pe mai departe nici nu sper), iată cum se numeşte evenimentul: Sunt solidar cu poporul Japonez ! Drama lor nu-mi este indiferenta !da, fix aşa. deci, s-a strâns o ciurdă de paricopitate (309, la ora la care scriu postul ăsta) care înţeleg să-şi arate în felul ăsta aplecarea sufletească şi empatia umană către poporul "Japonez". din ce în ce mai mult mă conving că facebook-ul e un animal pe care trebuie să-l baţi de să-i dea sângele, până te ascultă şi devine inteligent. dar mai bine să vă prezint nişte dovezi scrise din timpul acestui eveniment, chiar din primul ecran (n-am avut puterea să apăs pe "older posts"):

voicu simona: sa ne fereasca Dumnezeu , sant cu sufletul alaturi de ei in asa momente

marcela farcaş: d-zeu sa ii ajute sa scape cu bn cu toti

maria bereş:
In doua minute natura a ingenuncheat Pamantul...in doua minute popoarele au uitat de orgolii ,de polite si de ranchiuna si au solidarizat cu poprul japonez...Dumnezeu sa ii ajute sa treaca peste aceasta tragedie si sa ne invete sa ramanem uniti!!! 

genoveva laura săpunaru: NU PUTEM DECAT SA NE RUGAM...DUMNEZEU SA-I AJUTE ! 

alex vicol: e tot sistemul in conflagratie cu ecosistemul aducand blestemul celor mai mari urgii, ploi acide, tsunami devastatoare si tornade de gradu 5 

maria moraru: sant cu gandu si rugaciunea alaturi de cei ce au avut de suferit la cutremurul din japonia.!! 

anca bobo: sunt solidar!!!!! 

şi mesajele continuă în acelaşi ritm şi acelaşi stil. o tragedie şi un blestem este să vrei să te exprimi în cuvinte civilizate despre asemenea demersuri. e clar că "poporul Japonez" ar trebui să se aştepte la o şi mai mare încercare a sorţii: după toate cutremurele alea, le mai vin şi nenumărate tsunami-uri de rugăciuni de pe facebook din toată lumea (doar nu credeaţi că suntem originali). ce nu înţeleg este de ce, sfinte varlaame, acest "eveniment" are loc în limba română? n-am pretenţia la kanji sau măcar hiragana, dar o engleză, vecină de baltă cu româna, am fi putut nimeri! eu cred că, de fapt, îi invidiem pe japonezi şi ne-ar fi plăcut să fim noi în locul lor. da, cum ar fi invers: noi să fim zguduiţi bine din vrancea, să ne moară mii de oameni, să se facă una cu pământul oraşe întregi şi să nu ştim unde să ne mai ascundem, iar japonezii s-o pună de un "eveniment" de solidarizare pe facebook (ştiu, suprarealism). dar oare ce le-am scrie noi, cei în cauză, drept răspuns? şi de ce?

cât despre japonez ce să creadă, bietul om?
vine acasă, dă tot molozul şi betonul la o parte din faţa uşii, descuie uşa, intră, deschide computerul, hackuieşte facebook-ul (aşa fac japonezii când sunt supăraţi, sparg un site sau construiesc un robot, dar omul e acasă, nu la lucru) şi găseşte chestia asta a noastră. şi la ce-i foloseşte? ce face cu ea? intră pe google translate? cum să se ducă el la muncă, bolborosind "so ri da ri ta te.. kore wa nan desu ka"? speranţa mea deşartă e să le fi picat netul în japonia. sau, dacă nu, măcar nimeni de-acolo care ştie româneşte să nu vadă pagina preacinstitului eveniment. altfel, să văd care are curaj să cumpere la anul vreo toyotă importată în europa de est.

Thursday, March 10, 2011

ce nu se întâmplă astăzi.

ştiri pe scurt. cu titlu îngroşat, care începe cu literă mare şi fără punct la sfârşit, ca să arate profesionist (în unele am pus chiar şi linkuri). vreau să mă angajez la toate ziarele din românia în acelaşi timp şi titlurile astea ţin loc şi de cv, şi de scrisoare de intenţie, şi de perioadă de probă.

deci.

Astăzi nu vine sfârşitul lumii

Am fost şi eu uimit să aud, întrucât secta din care fac parte greşise deja calculele de 2 ori, (mai erau programate apocalipse în 35 octombrie 1993 şi 42 aprilie 2008), dar acum ajunsese la un rezultat ceva mai veridic şi eram cu toţii pregătiţi pentru un final spectaculos. Da, ştim că nimeni n-a mai auzit de apocalipsă în 10 martie, în afară de cazul în care ai uitat săptămâna trecută să-i oferi regnului cu cruce mărţişoare, flori şi cardul propriu cu codul pin trimis prin sms, să nu blocheze primul bancomat care le iese în cale; dar staţi liniştiţi, noi avem exact genul ăla de sectă de într-ajutorare.

Astăzi nu se schimbă antrenorii la Steaua. Ce le mai place!
Aici nu prea am multe de spus, pentru că nu mă interesează decât să bată Oţelul Galaţi tot ce mişcă în sezonul ăsta (hai Dorinele! Fără splină!). Atât vă zic: azi, doar azi, e zi de post în Ghencea. De mâine e dezlegare la antrenor.

Astăzi nu se iese în stradă pentru carnaval (VEZI VIDEO)
Butaforia, dragonii, paiaţele, carele alegorice, surlele, tobele şi vuvuzelele obişnuite de la televizor nu vor ieşi nici azi să facă sărbătoare pe străzile oraşelor, mulţimile fiind puţin surmenate după chiolhanurile-monstru de la manifestaţiile cu pensiile şi câinii comunitari.

Astăzi nu vine primăvara
Şi nu putem spune că n-am încercat. Gagicile şi-au etalat şi ele ce-au avut mai bun: flori, mărţişoare, fuste scurte, dârdâieli, cistite. Pe cale de consecinţă, băieţii s-au rebelizat şi au umblat descheiaţi la geacă fix cât să înceapă să le curgă nasul, un agent al puterii infiltrat în capul mişcării de insurgenţă. Am văzut chiar vreo câţiva sori, cocoţaţi pe nişte acoperişuri de tablă degrabă răpăinde pe asfalt. (Deja sunt pe arătură, iată, scriu ştiri pentru hipsteri. Lapidaţi, lapidaţi, lapidaţi.)

Astăzi nu avem deschis la comentarii anonime - vezi programul obişnuit!
Contrar bunului obicei obştesc perpetuat aici de a băga doar comentarii mişto şi semnate, au scăpat pe la chedere câteva cretine şi anonime. Eu încercam să le atrag de multă vreme (de ce credeţi că scriu postul ăsta?), dar voi, ăştia isteţii, v-aţi încăpăţânat să comentaţi numai cu uşa-nchisă la cabină. Şi rar. Şi tocmai azi, când comentariile anonime sunt refuzate (dintr-o eroare de server, evident), s-au trezit dragii de ei să-şi încerce norocul. Asta este, nu poţi să ai doar cititori isteţi. Cred că a ajuns RDS/RCS să racordeze la internet până şi coteţele de găini - acolo-i viitoarea lor bază de clienţi! -, altfel nu-mi explic omletele de comentarii care vin pe mail. Pe post de consolare, dragi admiratori şi admiratoare necunoscute, vă doresc să cădeţi cloşcă sau pilaf. Că se-apropie sezonul şi aveţi nevoie de-un scop în viaţă.

Astăzi nu vine nici Moş Crăciun
Ştiu cel puţin trei indivizi care au să fie dezamăgiţi de treaba asta, dar unul e dezamăgit din principiu, stă numai în peştera lui cu lilieci şi zvârle cu steluţe ninja după ăia mai bătrâni care chiţăie gros şi jovial de trei ori. Restul sunt ceva mai bine cu psihicul: unul se trozneşte cu vin de împărtăşanie (ce-i aduce şi lui lumea când vine în vizită pe la el pe-acasă) şi celălalt tocmai şi-a strâns armata să dea o raită mică prin vecini, că a recepţionat susţinerea morală de pe tărâmul ăsta.

Astăzi nu se difuzează Natura Urbană la Radio Lynx - intră aici să vezi de ce!
Mai sunt şi zile în care viaţa te lasă în ofsaid. Deşi are doar o lovitură liberă indirectă din propriul ei careu, vreau să fac zid şi marcaj om la om. Că am mai văzut eu faze d-astea, cu unul care primeşte o pasă la mişto pe la mijlocul terenului şi te trezeşti cu el că bagă o boltă până-n vinclul porţii adverse. Mă-ntorc la radio de luni încolo (cu tot cu nişte melodii noi) şi continuăm, miercuri avem chiar un mic concert de muzică experimentală în studio. Vă spun zilele astea ce şi cum.

la sfârşitul ştirilor, în loc de prognoza meteo, aş dori să mă scuzaţi că n-am pus smileyfaces, dar profesionalismul meu jurnalistic are şi el nişte limite, doar n-am făcut o facultate de profil.

p.s. ho, jurnies. nu vă atacaţi, ştiu că sunteţi, ăia puţini şi buni. nu vorbeam de voi, ci de.. ia uitaţi-vă-n spate, aşa, vreo 360 de grade roată.

Tuesday, March 08, 2011

post aniversar.

acum aproape o lună am împlinit 7 ani de burlăcie. la astfel de vârste, ori deshumezi cadavrul, ori dai copilul la şcoală. la mine e varianta a treia, "yessssss!" - şi merg înainte.

mulţi (de fapt, multe) mă-ntreabă cum şi de ce. întrebările durează şi revin de nişte ani buni şi zău că m-am plictisit. credeam că muierile sunt cu capul mai serios doar în perioada de mai, înainte de vară. ei bine, au tot felul de razne pe tot timpul anului, câteodată chiar mai multe simultan, nu doar o singură raznă.

aşa că am să scriu nişte lucruri şi am să termin aici. some stuff clearly needs to be flushed out, so you people can feed off of it. dar următoarele întrebări, epifanii, raţionamente, concluzii, interpelări sau orice alte discuţii adiacente pe tema asta au să fie ignorate sau, dacă mă prindeţi în pasă proastă, cu tot cu cele care-ntreabă. fără supliment de litere*.

deci, 8 martie, nu? bine. despre gagici zicem.

prima fiinţă de care mi-a plăcut. carla diaconu, clasa întâi. pistruiată şi cu un nas cât toate zilele, dar avea nişte ochi şi o căutătură de mă-mpiedicam de bănci. n-a fost să fie.

prima fiinţă care m-a pupat pe gură (da, nu eu am făcut prima mişcare). eram într-a 5-a sau a 6-a, la o zi de naştere a unor gemene (nu, nu cu ele m-am pupat) al căror tată e ştiut în toată românia. pe fiinţa în cauză o chema cristina (şi-o mai cheamă şi acum, cred), era cam de-o vârstă cu mine, frumuşică foc, ţinea s-o strigăm kitty. şi, pentru că era şi dezvoltată frontal, de kitty o ştia toată strada; chiar dacă mi-a scris altă fată un bileţel în care era geloasă pe "Chiti". deci, cristina m-a scos din camera de petrecere pe hol, mi-a pus mâinile pe după gât, şi-a adus şoldurile-n faţă, s-a lipit de mine şi m-a pupat de-am rămas înmărmurit. no french business, just two-three seconds of drinking lips. normal că am fugit de dânsa, era prea misterioasă pentru vârsta ei.

n-am să-mi uit niciodată prima prietenă, îi trimiteam bileţele şi îi cumpăram finetti în formă de inimioare. mi-a cam plăcut mult, mult de tot de ea, doar că habar n-aveam pe ce lume sunt. sper că e bine cum e, acum.

mai departe, m-am mai dedulcit şi la alte fiinţe. aveam obiceiul (prost) să mi se pună pata pe câte una până mă zăpăceam de cap. de obicei, le alegeam din clasă, că erau şi la îndemână şi tare frumuşele. metoda era simplă: prima fază: uuuuu, aaaaa! a doua fază: hă?! a treia fază: ăăă.. a patra fază: aaaîîîî.. şi, după toate palmele pe care mi le trăgeam de fiecare dată, îmi luam seama şi mă reorientam spre alta. nu prea ştiam cum e să fii distant şi jemenfichist.

şi după aia a venit liceul. am avut un revelion în clasa a noua, cred, de m-am perpelit luni întregi după aia, cu veşnice reverberaţii. m-am pupat toată noaptea, şi nu doar cu fiinţa în cauză, ci şi cu o sticlă de angelli cherry, deoarece acolo se afla, pe-atunci, şarmul şi puterea ursului.

după care a venit liceul pe bune. pe la începuturi, stăteam pe net. dracu' ştie dacă pe mirc sau pe chaturile de yahoo sau pe mai ştiu eu ce. site-urile nu prea mergeau, că eram pe dial-up; dar ce e important e că eram în plină comunicare cu gagici, care mai de care mai deştepte, mai frumoase, mai melodioase şi mai fermecătoare.

şi, nu mai ştiu cum, am ajuns să mi se-aprindă călcâiele virtuale după o oneşteancă. "frumoase tare, oneştencele". da. mi-a trimis o poză şi am picat în cap. mignonă, vulpicioasă, roşcată, subţiratecă şi plină de draci. poza era execrabilă, scanată şi downloadată în aproximativ 7 minute, deoarece dial-up-ul de la romtelecom nu era chiar aşa bun cum se spunea la televizor. dar jarul era mare şi ea era frumoasă. nu mai ştiu cum o cheamă, dar ştiu că seamăna tare cu dasti, din baia mare (şi după ea am avut călcâiele aprinse, că avea cu ce. şi are încă). şi, într-o vară de vacanţă la moineşti, am decis să mă duc după ea şi l-am luat şi pe tudoranu', să-mi ţină de urât pe tren, sau nu-mi dau seama de ce l-am luat. oricum, ne-am distrat. ţineam să fiu în pantalonii mei maro de piele (rocker, de), dar era frig rău în dimineaţa aia; că am plecat cu trenul din comăneşti la 6 sau 7 dimineaţa, nu mai ştiu. aşa că mi-am luat şi o pereche de pantaloni de trening verzi, pe sub ăia de piele. şi stăteau bine, întinşi pe coapsă, arătam mai musculos, eu fiind pe atunci un aschilopat fuioros, creţ şi cu ochi albaştri. fast forward: am ajuns, ne-am văzut, am bănănăit oleacă prin oneşti, ne-am cocoţat pe dealul de lângă, soare turbat, am murit de cald (eram cuirasat de la brâu în jos) şi cam atât. că doar nu era să înţeleg mai multe.

au venit apoi arsurile serioase la călcâie, cu nevoie de bandaje şi internare în recuperator. fie că era prima fiinţă cu care m-am gândit cum aş fi însurat cu ea, fie că era prima fiinţă cu care m-am culcat, fie că era prima dragoste vâjâită, cu care m-am văzut 36 de ore pe ceas în toată viaţa şi treij' de mii de ani în toate celelalte vieţi sau fie că era fiinţa de care m-am îndrăgostit din greşeală, cu care am avut o poveste aprigă şi cu peripeţii şi cu care, la vremea aia, vroiam să fac cei 22 de copchii. toate, toate s-au dus. vanilla sky, nu alta.


şi, de 7 ani încoace, mi-am tot dres vocea.
când mai tare, când mai fals, cum am putut. pentru că poţi să faci muzica lumii când strănuţi.
şi, când găsesc vreo notă care-mi place, o ţin. de ce să mint, am făcut muzică mişto de tot anii ăştia. când sunt pe o notă foarte bună, o repet să n-o uit, cântecul ăsta îi complex. deci, când are să-mi iasă un sunet, n-are să-l audă nimeni în afară de urechea mea din gât.

în spiritul unei idei de-ale mele de-acum 4 ani de zile, mi se pare anormal ca necrofilia fizică, un act fără nici un fel de urmări de facto, să fie pedepsită prin lege; pe când necrofilia simţământală, mult mai nasoală şi cu nişte consecinţe catastrofale de cele mai multe ori, să nu-ţi scrie "puşcărie" pe frunte.


cu ce-am rămas după.
cu viitorul format cu verbul "a avea" (n-am să mă vindec vreodată de asta), cu o mică manie inertă pentru gramatică şi fixaţii, cu "nu clavicula, nu urechea", cu colţurile gurii.

ştiu oameni care se împrietenesc, se mută împreună, se logodesc, se căsătoresc, se despart, divorţează, iar se căsătoresc, şi-nc-o dată, şi iar se despart. şi-n ultima vreme sunt multe, prea multe căsuţe de messenger greşite, toate apărându-mi pe monitor. ca şi sms-urile pe jumătate urâte de expeditoare, de la 3 dimineaţa, de-mi ascund portativul când le citesc.

ok, evident îs cu o urmă de sictir care bate-n apă a chef de scris. dacă pun mâna pe ea, s-a terminat. îmi trece brusc, grimasa dispare, mi se duce-n maxilar şi se-ncleştează acolo. câteva degete-n corzi îs suficiente ca să-mi treacă. şi gata, nu-mi mai trebuie scris.

promit rar şi de obicei nu mă ţin de promisiune. mai degrabă fac ceva de care n-am ataşat nici o promisiune că, dacă promit, mi se pare obligatoriu să-mi încalc promisiunea.

.. şi plictiseala asta. grea, urâtă afecţiune. aşa mi-am făcut permis la bibliotecă. şi am descoperit fără să vreau că am un piept cu magneţi, sunt nesuferit, îngrozitor and visited by the fuck-up fairy. so i've been revisiting my early writings and remembering stuff i like. yep. i'm all that and more.

mă duc, serios mă duc. uite, locuri în care să te muţi. am primit o piedică de avansare: se pare că toate locurile în care m-aş muta sunt la mare.
bine, fie. acolo mă mut.

într-o noapte m-am trezit că aveam o fetiţă. ştiam că este a mea pentru că mama ei mi-a spus şi pentru că, atunci când am văzut-o alergând prin curte şi râzând, avea gropiţe şi era cea mai frumoasă fetiţă din lume. copilărea pe unde-am copilărit şi eu. yes, weird enough, i know her mom, she's the e.t. in the situation. după care m-am culcat la loc.


*şi gata.

(cu postul ăsta consider că am răspuns şi lepşei de la roxănescu; neintenţionat, că nu-s fată, să mă bucur la aşa ceva. n-o dau mai departe pentru că sunt de obicei un dead end pentru lepşe, nu prea mă interesează ce au alţii de zis.)

Monday, March 07, 2011

Linişte*

Un el şi o ea, laptop în laptop, aceeaşi masă.
Ceai. Cu zahăr.
În afară de ţăcănitul tastelor, e linişte.
El rupe tăcerea:

- Vezi că pun muzică.
- Pune.
- Clasică.
- Da, da, junioru'!
- Ştefan Bănică? (câteodată, el face şi poante mai puţin reuşite.)
- Strauss!
- Venice Radio e bun?
- M?
- E muzică clasică.
- Bun.
- Auzi, Haydn.
- Da, drăguţ. Mie-mi place Strauss.
- Ei, ăsta a fost Haydn.
- Aaa, e prea serioasă muzica asta.
- Acum e Beethoven.
- Păi, da, prea serios.
- Bine, pune tu muzică.
- Aşa. Da. Gata. Las' că-mi pun eu "Valurile Dunării".
- Da, cultura best of-urilor. Altceva-n afară de "Valurile Dunării" mai ştii de la Strauss?
- .. Mmmngh. Schimb!!
- Nu, nu, lasă "Valurile Dunării", că-i mişto.
- Ştii că ştiu şi altele, doar că nu ştiu cum le zice!
- Da, bine.
- Ia du-te tu dracu', tu, cu cultura best of-urilor şi cu muzicile tale ciudate de care n-a auzit nici dracu'!!

Ceaiul s-a terminat.
În afară de ţăcănitul tastelor, e linişte.


* Text scris aproape live.

Saturday, March 05, 2011

pariaţi pe calul câştigător la radio erevan.

de fapt, nu e cal, e catâr. şi nu e câştigător, e biped.

(m-)am pornit de la o chestie pe care mi-au căzut ochii acum câteva zile. ăştia spun că avem cele mai bune cote de pariuri din uniunea europeană la revoltă socială. criteriile sunt "gradul de nedreptate socială din ţară, capacitatea populaţiei de a face opoziţie civilă şi dorinţa oamenilor de a ieşi la proteste."

s-ar putea să credeţi că ăsta e un post despre politică, dar nu. răbdaţi oleacă.

acuma, dacă noi suntem pe locul 1, înseamnă că lumea, în general, o duce bine. pentru că în următorii 20 şi ceva de ani n-aveţi să vedeţi o revoltă socială în românia, din aceleaşi motive pentru care nici în ultimii 20 şi ceva de ani nu prea aţi văzut. primul criteriu, gradul de nedreptate socială, este îndeplinit într-o veselie; problema e cu următoarele două, capacitatea şi dorinţa - aici rămânem corigenţi.

românii sunt mai dezbinaţi ca orice altă populaţie din uniunea europeană, asta ca să nu extind zona geografică. dacă ieşim în stradă, o facem pe grupuri sociale/etnice/profesionale prestabilite, cu un buget clar şi cu o zonă trasată de acţiune.
râdem, glumim, dar nu părăsim incinta.
altfel, nu există pic de vlagă. când am să văd pensionar, student, femeie, ungur, ţigan, bugetar şi patron stând umăr la umăr într-un miting spontan, fără pancarte cu fonturi măsurate, printate "la sediu", atunci am să mă mai gândesc.

studenţii (tinerii, în general) ţin loc şi de scânteie, şi de combustibil pentru ieşiri în stradă. acolo e forţa, revolta şi viaţa, nu în pensionari sau bugetari; oamenii ăia au şi-aşa prea multe probleme, şi mulţi şi-au făcut deja norma de prostie acum 20 şi ceva de ani.
uitaţi-vă oleacă la studenţii din jur, numa' după muzică-i cunoşti şi-ţi dai seama de materialul de lucru: hipsteri neaoşi, cu bluziţe violet parţial descheiate jos peste cămăşuţe roz, ochelari cu ramă groasă, freză într-o parte, keffiyeh-uri, converşi, pantaloni strâmţi, în pătrăţele şi poşetuţe până la genunchi. hausări şi manelişti ignoranţi şi bizoni cu tricouri albe, ştrasuite şi mulate peste sâni şi burdihane supte, mult prea veseli, corupţi şi idioţi ca să le pese.
rockerii nu mai sunt nici ei ce-au fost. rockerul barbar şi inconştient, cu gena de tapae şi posada, ăla era bun de ieşit cu el în stradă. acum sunt rockeri inteligenţi şi cu o profunzime în gândire care nu oferă timp superfluelor manifestări zgomotoase. sau rockeri timizi, slăbuţi şi tocilari, care oricum salută ţara din mers, în drum spre occident.
(a propos, 1,200 de clujeni au ieşit ieri pe-afară, la aer. se-ncălzeşte vremea.)

un popor care iese în stradă şi schimbă ceva are nevoie de o mare doză de prostie ('89, remember?), de disperare, de vână şi de responsabilitate. prostul muncitor şi responsabil în grupuri mari de semeni reprezintă cea mai mişto masă de manevră pe care o vrei. problema e că românii sunt leneşi, isteţi şi iresponsabili. se isteţesc şi se resemnează pe zi ce trece. nouă zecimi din românia (publicul) ştie că n-are cu ce înlocui distribuţia de pe scenă, alternativele fiind cel puţin la fel de nasoale; şi asta e, de departe, principalul obstacol către o revoltă - n-ai cu cine! zecimea ailantă (distribuţia & echipa de tehnicieni, presa, organismele) ştie şi ea că publicul ştie, dar continuă să joace. praful aruncat în ochi nu se ridică, nici el, decât până la un anumit nivel - forţa de gravitaţie funcţionează pretutindeni -, şi nu eşti orbit decât dacă ai cutia ochilor suficient de jos. ne prostim unii pe alţii şi pe noi înşine fără nici un fel de jenă, pentru că, din nou, problemele de acasă, alea care suferă nişte rezolvări stringente şi pe scurtături, sunt prioritare. chestia aia cu "be the change you want to see around you" e de multă vreme perimată.

dar românii sunt şi deştepţi, şi dezamăgiţi. au ieşit în '89. mai pe urmă, aproape deloc. tranzeluţa a fost scoasă, căpăstrul a rămas; aşa că s-au confuzat, s-au liniştit uşor-uşor şi, când s-au prins, unii erau gata dresaţi, alţii gata îmblânziţi, alţii gata plecaţi, alţii gata morţi, alţii gata plătiţi, alţii gata sictiriţi. şi aşa stau lucrurile de-atunci şi până acum, doar că se mai schimbă vizitiul, dar asta nu-l interesează pe cal. oricum, nu prezentăm epitete potrivite pentru nişte manifestanţi serioşi, avem nevoie de proşti amăgiţi pentru aşa ceva. şi există şi o reţetă unică pentru starea de spirit a manifestantului: "rock-bottom with opened eyes". dar nici pe fundul mării, nici prea treji.. ce dracu' să mai vrei.

bineînţeles că mulţi oameni dintre cei care stau şi scandează acum pe-afară, prin oraşele noastre, sunt necăjiţi. unii sunt de-a dreptul disperaţi, se-apucă de manifestaţii individuale, susţinute politic (dancing with the devil): greva foamei, aruncatul de la balcon şi cererea de eutanasiere sunt ultimele isprăvi. dar - ştiu şi ei, şi ştim şi noi, şi ştiu şi "ceilalţi" - nu rezolvă absolut nimic. pot să iasă în stradă de cinci ori pe zi şi-o dată noaptea, pe sindicate, patronate, bresle şi cluburi culturale, pot să-şi rupă coastele şi să-şi dea foc, nu fac altceva decât să îşi omoare timpul ca să nu se-ntoarcă în spaţiul personal, unde rămân doar cu alegerile făcute de ei în viaţă. pe stradă măcar mai aruncă din gură şi din pumn o responsabilitate-două pe ăia pe care i-au ales cu mâna lor.

restul, acăsică, la revoluţii pe net. a venit crina "coco" popescu în românia, aţi avut autocar pus la dispoziţie, v-aţi bătut cu twitteru-n facebook că mergeţi la aeroport s-o aşteptaţi. 8 (opt) aţi fost. cinste vouă. nu, serios, ăia 8, aplauze. vreţi autostrăzi ŞI LE VREŢI ACUM! bine. jos guvernul - jos guvernul, dar mai întâi jos din pat. stop uciderii câinilor comunitari. schiau.
pentru că nu e cazul să te maniNfestezi, dacă poţi să nu te deranjezi.

la revoluţie aveam 6 ani, nu-mi amintesc mare lucru. dar ce ştiu, din oamenii pe care-i cunosc, este că acolo n-au fost doar proşti şi inconştienţi. au fost şi indivizi perfect lămuriţi asupra pericolului, cunoscători de viaţă şi de moarte, oameni cu facultăţi, familii, servicii şi un creier cât să le înţeleagă pe toate astea (dacă nu atunci - treptat, după). într-o minoritate gravă, ce-i drept, dar au fost. sub gloanţe, sub trasoare, sub morţi şi răniţi. fără ei, ar fi ieşit mult mai nasol. dar tocmai oamenii ăştia au înţeles că aşa ceva se face o singură dată în viaţă, şi doar dacă ai un stimul întemeiat. şi, cum stimulul exterior pică întotdeauna (genericul "asuprirea tiranilor") - pentru că oamenii şi boii se adaptează la orice -, rămâne ăla interior care te scoate în stradă (genericul "dorinţă de mai bine"), atunci când este ultima soluţie posibilă. şi, până nu-ţi ajunge la os, să te simţi vioi şi stimulat, nu mişti în front.

mă gândesc la multele comparaţii recente între egipt, libia & co. şi românia. bineînţeles că ieşirile în stradă din africa de nord sunt orchestrate, bineînţeles că mai ales din afară, bineînţeles că motivele-s întemeiate. bineînţeles că sunt oameni deştepţi şi foarte deştepţi care mişcă prostimea din zece mii de sfori, aşa a fost dintotdeauna. bravo lor, dar diferenţele-s mari: românia nu mai are din ăştia pentru că nu este nevoie de aşa ceva - de ce să te strofoci cu o puzderie de pârghii ca să pui în mişcare un bulgăre de ţărână, când poţi să-l ciocăneşti, când mai tare, când mai încet, că se sparge singur în toate părţile, doar nu-i din piatră. (iată, după o carieră fulminantă în praşă, iliescu a ajuns 81 de ani şi declară că amnezia selectivă îi prinde bine. hai, să mori tu!)

a propos, ştiu pe cineva care locuieşte în egipt şi care se pare că a văzut multe pe-acolo. încă duc muncă de convingere cu persoana respectivă să le pună în scris; probabil ar fi cea mai profesionistă corespondenţă de la locul faptei, că jurnaliştii noştri au priorităţile trasate prea deontologic. am înţeles că în egipt se intră pe net cu cartele cu limită de trafic lunar şi se controlează la sânge cam tot. la propunerea mea de a-şi face un blog, mi-a răspuns că n-are nevoie de problemele astea; oamenii se saltă şi se închid pentru mult mai puţin de atât. i-am zis să scrie în word, în româneşte, şi să-mi trimită pe mail totul, că-i pun (eu, omul liber din ţara liberă) textele pe internet. sper să fie de acord.

dar la noi sunt codri verzi de brad şi câmpuri de mătasă. vă ascundeţi după deget când vine vorba de lustraţie, prostituţie, catedrala mântuirii, mite şi pensii. faceţi grupuleţe-grupuleţe pe facebook şi sunteţi foarte mândri şi indignaţi pe chestia asta. boicotaţi benzinăriile cu un click de "join group", pândiţi comentariile pe site-urile de "ştiri" şi vă trebuie cel puţin un megafon, un badea, un ciutacu, un grătar şi un autocar alimentat de la omv/petrom pe banii parti.. sindicatului ca să vă uitaţi oblu în ferestrele ălora pe care i-aţi votat. şi doar până vi se face frig, că asta nu-i vreme de umblat creanga pe străzi. meteorologia, acest factor declanşator de fatalisme, nu e frate cu românul. mergeţi acasă, că încă aveţi pachetul ăla de mălai primit la ultimele alegeri.

după cum meritaţi.

nu luaţi ghiveciul ăsta ca pe ceva pro-activ, revoltat, critic sau admonestant. naaah. eu nu-s genul ăla de român, sunt "convins" de prea puţine lucruri şi n-am încredere în aproape nimic. şi n-aş ieşi în stradă nici de-al dracu', îmi pasă mult prea puţin de ce se-ntâmplă cu românia. la chestii de-astea, sunt observator apatrid.

Friday, March 04, 2011

Dirijabilul De Plumb - Mandarină.mp3

acest material a fost creat sub tutela unui spirit de echipă de neclintit.
n-a durat prea mult, am lucrat în ritm stahanovist, de drag şi dor pentru ţară, limbă şi popor.
şi asta pe facebook, pentru că aşa ar trebui să arate facebook-ul.
lumea trebuie să ştie.

deci.

dj-ii dumneavoastră pentru melodiile ce urmează sunt, în ordinea apariţiei pe scenă: tranda, subsemnatul, cătălina, cate blanchett, mnuletey, rasta man, traiu şi jo.
n-am scos absolut nimic din playlistul original, viziunile muzicale fiind în aceeaşi ordine, doar puse în formă corectă, cu extensia la sfârşit, ca să ştiţi unde să le căutaţi - în Câştigamp.

(avem să facem o petrecere cu toate aceste melodii. are să ţină vreo trei zile.)


Purpuriu Adânc - Şoferie spaţială de camioane.mp3
Poliţia - Orice gură de aer pe care o iei.mp3
Bolovanii Rostogol - Plimbând câinele.mp3
Ud Ud Ud- Fata de noapte bună.mp3
Katrina şi valurile - Plimbându-mă pe răsărit de soare.mp3
Pistoale şi Trandafiri - Bine ai venit în junglă.mp3
Canibali tineri şi corespunzători - Ea mă conduce nebun.mp3
Tina Întorcătoarea - Maria făloasă.mp3
Regina - Încă unul muşcă praful.mp3
Supravieţuitor - Ochiul tigrului.mp3
Mici proiectile de plumb aflate în lanţuri - Ploaie când mor.mp3
Lichid Roz- Fii atent cu toporu' ăla Eugene!.mp3
Smith cel aerian şi Fugi DMC - Plimbă-te în modul ăsta.mp3
Sunet Grădină - Negru Gaură Soare.mp3
Grumazuri Roşii - Joe ochi de bumbac.mp3
Dulceaţă de Perlă - Nu îmi da nici o buză.mp3
Ronetele- Fii gagica mea.mp3
Credinţa Dansului Apă Limpede Înviere - Jos pe colţ.mp3
Modul Depeşă - Totul numără.mp3
Liber - Totul dreapta acum.mp3
Ochi de Vultur Cireaşă- Salvează în seara aceasta.mp3
Ciorăpel de Fibră Rară - Alintă-mă cu milă.mp3
Flotă Lemn Măcănit - Aur Praf Femeie.mp3
Fără Îndoială - Nu Vorbi.mp3
Dorinţă De Noapte - Soare Dormind.mp3
Corporaţia Hoţiei - Poarta cosmică.mp3
Joacă Rece - Galben.mp3
Furie Împotriva Mașinii - Ucigând în Numele.m4a
Iuda Preot - Ucigaşul De Durere.flac
Tărâţă Astrahan - Piruete.mp3
Minţi Simple - Ziua lui Mandela.mp3
Sunny the Golden Child - Two Wounded Hearts.mid
A hideg toltottkaposztak - A telefon nem csorog tobbe.mp3
Uşile - Albastrul casei de la drum.mp3
Cinele - Ochiul gol.mp3
Păpuşi de testare accidente - Mî Mî Mî.mp3
Grădina Zoo Babilon - Băiatul cu ochii cu raze X.mp3
Cap Motor - Asul de Pică.mp3
Noapte Dorinţă - Adânc Liniște Complet.mp3
Leopardul Surd - Iubirea muşcă.mp3
Joe Copil Urât - Pisici în balansoar.mp3
Proiectul Căpitanul Hollywood-ului - Mai mult şi mai mult.mp3
Vorbire Modernă - Eşti inima mea, eşti sufletul meu.mp3
Da - Proprietar al unei inimi singuratice.mp3
Pocnitură din degete! - Ritmul este un dansator.mp3
Vanilie Gheaţă - Gheaţă, gheaţă, copil.mp3
Fără Credinţă - Salvă mie.mp3
Domnul mare - A fi cu tine.mp3
Şopârlica Slabă - Nou-născutul mă conduce nebun.mp3
Animalele - Nu mă duce jos.mp3
Simbolul (cunoscut ca prinţ) - Ploaie mov.mp3
Băieţii de la magazinul de animale de companie - E un păcat.mp3
Cremă - Veveriţa Pisicii.mp3
Preşedinţii Statelor Unite - Piersici.mp3
Catifea La Subsol - Răceşte-l jos.mp3
Corect spuse Fred - Nu vorbi, doar pupă.mp3
Pistoalele Sexuale - Piatră în jurul ceasului.mp3
Lacrimi pentru frici - Ţipă.mp3
SĂRUT - Tot iadul se sparge larg.mp3
Oază - Futând în boscheţi.mp3
Băiatul gras subţire - Armă la alegere.mp3
Maestrul de ceremonii Ciocan - Nu poţi atinge asta.mp3
Minunea - Loveşte-mi căţeaua sus.mp3
Ia aia - Înapoi pentru bun.mp3
Totul dar fata - Cruce inima mea.mp3
Supertârfă - Micul dejun în America.mp3
Viaţa de Vest - Împotriva tuturor imparelor.mp3
Zona Băieţilor - Fă fără mine.mp3
Trei uşi jos - Raţă şi fugi.mp3
Cutie neagră - Călărit pe timp.mp3
Cotoiul atomic - Întreg din nou.mp3
Toţi Sfinţi - Chemarea cizmuliţei.mp3
Strada Neagră - Fără săpăturică.mp3
Băiatul gras slab - Dreapta aici, dreapta acum.mp3
Oază - Zid minune.mp3
Piscina de înecat - Lasă corpurile să lovească podeaua.mp3
Albastru adânc ceva - Mic dejun la al lui Tiffany.mp3
Pe viu - Fugi la apă.mp3
Cot - Pământuri pentru divorţ.mp3
Copacul Porc Ţepos - Jucărie radioactivă.mp3
Fumegăcios - Ace şi ace.mp3
Grădina Prostului - Salvează-mă.mp3
Capetele Vorbitoare - Casa noastră, în mijlocul şoselei.mp3
Lacrimi pentru temeri - Toată lumea vrea să conducă lumea.mp3
Vârful ZZ - Chestie sălbatică.mp3
Cireaşă Sălbatică - Cântă muzica aia săltăreaţă, băiatule alb.mp3
Pălitura lui Dumnezeu - Mort şi spart.mp3
Clopot, carte şi lumânare - Salvează-mă.mp3
Giuvaer - Jocuri prosteşti.mp3
Bărbaţi la lucru - Jos sub.mp3
Ucigaşii - Pierzând atingerea.mp3
Căderea ciocanului - Templierii de oţel.mp3
Parcul care conectează - Spărgând obiceiul.mp3
Curent alternativ/Curent continuu - M-ai scuturat toată noaptea.mp3
Biscuitele cu handicap locomotor - Fierbător electric.mp3
Ion Numerar - Durere.mp3
Alergătorii de la miezul nopţii ai lui Dexy - Hai, mă, Eleno.mp3
Apariţie insolită - Cuvânt sus.mp3
Mort sau viu - Mă învârţi dreapta în cerc.mp3
Maro cinci - Greu de respirat.mp3
Scorpioni - Te legăn ca un uragan.mp3
Leacul - Amor pătat.mp3
Douăzeci şi cinci de cenţi înapoi - Ceva în gura ta.mp3
Păcat cu Sebastian - Gura!.mp3
Numărând ciori - Mare galben taxi.mp3
Unchiul - Înăuntru.mp3
Numărând ciori - Ana începe.mp3
Pisicuţele păpuşi - Tu să nu!.mp3
Patrula Zăpezii - Dă foc celui de-al treilea bar.mp3
Gâzele - Las-o aşa.mp3
Tom Aşteaptă - Timp.mp3
Sugrumătorii - Maro Auriu.mp3
Căutând fete - Aş fi vrut să fiu James Bond.mp3
David Închinătorul & Regina - Sub presiune.mp3
Grădina sălbatică - Până la lună şi înapoi.mp3
Sistemul unui jos - Ciopârţeşte-o pe Suey.mp3
Fete condimentate - Vrei să fii.mp3
Prinţ - În patul ăsta eu ţip.mp3
Tom meschinul & spărgătorii de inimi - Cădere liberă.mp3
Terapie? - MoriAna.mp3
Şi tu - Cu sau fără tine.mp3
Mac Lemn de Flotă - Scutură-ţi făcătorul de bani.mp3
Trucks in the crowd - Plastique.mp3
Însufleţirea - Adânc îngheţat.mp3
Avionul Jefferson - Cineva să iubească.mp3
Sătenii - Vreau să îţi scutur mâna.mp3
Staple Gun - Bâra, bâra.mp3
Mergi cu Dumnezeu - Ce e o femeie.mp3
Strâmtori Aprige - Bani pentru nimic.mp3
Dungi Albe - Soneria mea de la intrare.mp3
Pişăciosul - Insulă în soare.mp3
Companie rea - Am chef să fac iubire.mp3
Făinarul - Pungă de gunoi adolescentă.mp3
Şarpe alb - Aici mă duc din nou.mp3
Geneză - Nu pot să dansez.mp3
Căldură la conservă - Mergând sus în ţară.mp3
Morţi recunoscători - Prieten al satanei.mp3
Ultima umbră a păpuşilor - Greşelile mele pe care le-am făcut pentru tine.mp3
Atinge şi pleacă - Vrei să...?.mp3
Fugiaţii - Ucigându-mă Moale.mp3
Piele despicată - Înăuntru.mp3
Înţepătură - Este probabil eu.mp3
Până în iunie - Dormi mai puţin.mp3
Roz - Doar ca o pastilă.mp3
Căţel Căţeluşul Snup - Crima a fost cazul.mp3
Jumătate de dolar - Magazinul de bomboane.mp3
Rază Charles - Loveşte strada, Juvete.mp3
Louis Braţ Puternic - Viaţa pe trandafiri.mp3
Antropoidele din excremente de liliac - Dumnezeul plăcilor.mp3
Tufiş - Lăsând cablurile să doarmă.mp3
Păsărică N-am N-am - Paraşută se încheie - remix.mp3
Odrasla - Muscă drăguţă.mp3
Prăjitură - Niciodată acolo.mp3
Gunoi - Când am să cresc.mp3
Arhivă - Du-te-n chizda mă-tii.mp3
Ziua Verde - Când vin împrejur.mp4
Ţestoase - Deci fericiţi împreună.mp3
Sfânta Ana & Ţine veşnic - Puneţi-vă luminile deasupra.mp3
Merişoarele - Trezeşte-te şi miroase cafeaua.mp3
Patru neblonde - Ce-i sus.mp3
Gaşca ogarilor - Atingerea rea.mp3
Verva - Dulce amăruie simfonie.mp3

(eu nu recunosc Ciorăpel de Fibră Rară - Alintă-mă cu milă.mp3 & Tărâţă Astrahan - Piruete.mp3 - care ştie, să zică) - şi, de fapt, vinovata a recunoscut: nu-s reale, sunt din eve.

editări de mai târziu (da, nu ne-am oprit aici):

Casa durerii - Sari în jur.mp3
Grăbeşte Moda - Muscă pe parbriz.mp3
Cercul Interior - Transpiraţie.mp3
Dorinţa Neagră - Mutre, mecle.mp3
Numărând Ciori - Dl. Ionescu.mp3
Gorilele - Simte Bine SRL.mp3
Albină Isuse - Stând viu.mp3
Sunetul Viitor al Londrei - Faţa ei se formează pe timpul verii.mp3
Forme de Viaţă pe Bază de Carbon - Exact unde se termină.mp3
Aer - Kelly se uită la stele.mp3
Regii Convenabilului - Barcă în spate.mp3
Fildeş Prosper - Îngeri pe lună.mp3
Oraşul Fum - Ei nu pot să ia aia de la mine.mp3
Proxeneţi în tenişi - Nevastă de două mii.mp3
Kim Sălbatica - Mă ţii atârnată.mp3
Club Cultural - Chiar vrei să-mi provoci leziuni?.mp3
Samantha Vulpe - Vreau să am nişte distracţie.mp3
Gaşca de pe Dealul de Zahăr - Deliciul violatorului.mp3
Răcoros şi Gaşca - Coboară-te pe ea.mp3
Ben Rege - Stai de mine.mp3
Dl. Domnul - Aripi rupte.mp3
Marvin Homosexualule - Terapie sexuală.mp3
Fecioara de Fier - Strălucirea lamei.mp3
Idolul Billy - Ochi fără Faţă
Trenul - Bucăţi din Jupiter.mp3
Motoretă - Cât de mult e peştele.mp3
Tăierea Echipajului - Tocmai am murit in braţele tale în seara asta.mp3
Ioan Tocitul - Eşti frumoasă.mp3
Tatăl Gândac - Viaţa e un glonţ.mp3
Oraşul Bufniţelor - Dacă inima mea era o casă.mp3
Predicătorii Stradali Maniaci - Goliciunea motocicletei.mp3
Mister - E vina mea.mp3
Vorbire Modernă - Doamnă Cireaşă Cireaşă.mp3
Orăşelul Alfa - Mare în Japonia.mp3
Unghii de 22.86 Centimetri - Cap ca o gaură.mp3
Casa Aglomerată - Nu visa, s-a terminat.mp3
Puici pe Viteză - Alunecând în jos pe cavitatea ta toracică.mp3
Mămicile şi Tăticii - Nu iubire azi.mp3
Mazărea cu Ochi Vânăt - Cocoaşele mele.mp3
Frankie se Duce la Buftea - Puterea Dragostei.mp3
Mihăiţă & Mecanicii - Undeva de-a lungul liniei.mp3
Uleiul de la miezul nopţii - Ard paturile.mp3
Fluid - Stupefiant.mp3
Fă sau mori - Pentru cioroii mei.mp3
Zece Mii de Obsedaţi - Din cauza nopţii.mp3
Roşu Simpluţ - Dacă tu nu mă cunoşti până acum.mp3
Unealta - Pumnul puturos.mp3
Preaiubitul - Dulce Armonie.mp3
Treizeci de bani nemai bogat - Pupă-mă.mp3
Dealul Chiparosului - Nebun în Creier.mp3
Fraţii Chimicală - Hei Băiete Hei Fato.mp3

editări de şi mai târziu. între timp, a intrat şi oix în situaţie:

Gunoi - Cred că-s paranoic.mp3
Stare de Orgasm Euforic- Unde mi-ai dormit fă as'noapte?.mp3
Biorc- Timpul Mare al Sexualităţii.mp3

in loving memory of george pruteanu (15.12.1947 - 27.03.2008).