Saturday, March 05, 2011

pariaţi pe calul câştigător la radio erevan.

de fapt, nu e cal, e catâr. şi nu e câştigător, e biped.

(m-)am pornit de la o chestie pe care mi-au căzut ochii acum câteva zile. ăştia spun că avem cele mai bune cote de pariuri din uniunea europeană la revoltă socială. criteriile sunt "gradul de nedreptate socială din ţară, capacitatea populaţiei de a face opoziţie civilă şi dorinţa oamenilor de a ieşi la proteste."

s-ar putea să credeţi că ăsta e un post despre politică, dar nu. răbdaţi oleacă.

acuma, dacă noi suntem pe locul 1, înseamnă că lumea, în general, o duce bine. pentru că în următorii 20 şi ceva de ani n-aveţi să vedeţi o revoltă socială în românia, din aceleaşi motive pentru care nici în ultimii 20 şi ceva de ani nu prea aţi văzut. primul criteriu, gradul de nedreptate socială, este îndeplinit într-o veselie; problema e cu următoarele două, capacitatea şi dorinţa - aici rămânem corigenţi.

românii sunt mai dezbinaţi ca orice altă populaţie din uniunea europeană, asta ca să nu extind zona geografică. dacă ieşim în stradă, o facem pe grupuri sociale/etnice/profesionale prestabilite, cu un buget clar şi cu o zonă trasată de acţiune.
râdem, glumim, dar nu părăsim incinta.
altfel, nu există pic de vlagă. când am să văd pensionar, student, femeie, ungur, ţigan, bugetar şi patron stând umăr la umăr într-un miting spontan, fără pancarte cu fonturi măsurate, printate "la sediu", atunci am să mă mai gândesc.

studenţii (tinerii, în general) ţin loc şi de scânteie, şi de combustibil pentru ieşiri în stradă. acolo e forţa, revolta şi viaţa, nu în pensionari sau bugetari; oamenii ăia au şi-aşa prea multe probleme, şi mulţi şi-au făcut deja norma de prostie acum 20 şi ceva de ani.
uitaţi-vă oleacă la studenţii din jur, numa' după muzică-i cunoşti şi-ţi dai seama de materialul de lucru: hipsteri neaoşi, cu bluziţe violet parţial descheiate jos peste cămăşuţe roz, ochelari cu ramă groasă, freză într-o parte, keffiyeh-uri, converşi, pantaloni strâmţi, în pătrăţele şi poşetuţe până la genunchi. hausări şi manelişti ignoranţi şi bizoni cu tricouri albe, ştrasuite şi mulate peste sâni şi burdihane supte, mult prea veseli, corupţi şi idioţi ca să le pese.
rockerii nu mai sunt nici ei ce-au fost. rockerul barbar şi inconştient, cu gena de tapae şi posada, ăla era bun de ieşit cu el în stradă. acum sunt rockeri inteligenţi şi cu o profunzime în gândire care nu oferă timp superfluelor manifestări zgomotoase. sau rockeri timizi, slăbuţi şi tocilari, care oricum salută ţara din mers, în drum spre occident.
(a propos, 1,200 de clujeni au ieşit ieri pe-afară, la aer. se-ncălzeşte vremea.)

un popor care iese în stradă şi schimbă ceva are nevoie de o mare doză de prostie ('89, remember?), de disperare, de vână şi de responsabilitate. prostul muncitor şi responsabil în grupuri mari de semeni reprezintă cea mai mişto masă de manevră pe care o vrei. problema e că românii sunt leneşi, isteţi şi iresponsabili. se isteţesc şi se resemnează pe zi ce trece. nouă zecimi din românia (publicul) ştie că n-are cu ce înlocui distribuţia de pe scenă, alternativele fiind cel puţin la fel de nasoale; şi asta e, de departe, principalul obstacol către o revoltă - n-ai cu cine! zecimea ailantă (distribuţia & echipa de tehnicieni, presa, organismele) ştie şi ea că publicul ştie, dar continuă să joace. praful aruncat în ochi nu se ridică, nici el, decât până la un anumit nivel - forţa de gravitaţie funcţionează pretutindeni -, şi nu eşti orbit decât dacă ai cutia ochilor suficient de jos. ne prostim unii pe alţii şi pe noi înşine fără nici un fel de jenă, pentru că, din nou, problemele de acasă, alea care suferă nişte rezolvări stringente şi pe scurtături, sunt prioritare. chestia aia cu "be the change you want to see around you" e de multă vreme perimată.

dar românii sunt şi deştepţi, şi dezamăgiţi. au ieşit în '89. mai pe urmă, aproape deloc. tranzeluţa a fost scoasă, căpăstrul a rămas; aşa că s-au confuzat, s-au liniştit uşor-uşor şi, când s-au prins, unii erau gata dresaţi, alţii gata îmblânziţi, alţii gata plecaţi, alţii gata morţi, alţii gata plătiţi, alţii gata sictiriţi. şi aşa stau lucrurile de-atunci şi până acum, doar că se mai schimbă vizitiul, dar asta nu-l interesează pe cal. oricum, nu prezentăm epitete potrivite pentru nişte manifestanţi serioşi, avem nevoie de proşti amăgiţi pentru aşa ceva. şi există şi o reţetă unică pentru starea de spirit a manifestantului: "rock-bottom with opened eyes". dar nici pe fundul mării, nici prea treji.. ce dracu' să mai vrei.

bineînţeles că mulţi oameni dintre cei care stau şi scandează acum pe-afară, prin oraşele noastre, sunt necăjiţi. unii sunt de-a dreptul disperaţi, se-apucă de manifestaţii individuale, susţinute politic (dancing with the devil): greva foamei, aruncatul de la balcon şi cererea de eutanasiere sunt ultimele isprăvi. dar - ştiu şi ei, şi ştim şi noi, şi ştiu şi "ceilalţi" - nu rezolvă absolut nimic. pot să iasă în stradă de cinci ori pe zi şi-o dată noaptea, pe sindicate, patronate, bresle şi cluburi culturale, pot să-şi rupă coastele şi să-şi dea foc, nu fac altceva decât să îşi omoare timpul ca să nu se-ntoarcă în spaţiul personal, unde rămân doar cu alegerile făcute de ei în viaţă. pe stradă măcar mai aruncă din gură şi din pumn o responsabilitate-două pe ăia pe care i-au ales cu mâna lor.

restul, acăsică, la revoluţii pe net. a venit crina "coco" popescu în românia, aţi avut autocar pus la dispoziţie, v-aţi bătut cu twitteru-n facebook că mergeţi la aeroport s-o aşteptaţi. 8 (opt) aţi fost. cinste vouă. nu, serios, ăia 8, aplauze. vreţi autostrăzi ŞI LE VREŢI ACUM! bine. jos guvernul - jos guvernul, dar mai întâi jos din pat. stop uciderii câinilor comunitari. schiau.
pentru că nu e cazul să te maniNfestezi, dacă poţi să nu te deranjezi.

la revoluţie aveam 6 ani, nu-mi amintesc mare lucru. dar ce ştiu, din oamenii pe care-i cunosc, este că acolo n-au fost doar proşti şi inconştienţi. au fost şi indivizi perfect lămuriţi asupra pericolului, cunoscători de viaţă şi de moarte, oameni cu facultăţi, familii, servicii şi un creier cât să le înţeleagă pe toate astea (dacă nu atunci - treptat, după). într-o minoritate gravă, ce-i drept, dar au fost. sub gloanţe, sub trasoare, sub morţi şi răniţi. fără ei, ar fi ieşit mult mai nasol. dar tocmai oamenii ăştia au înţeles că aşa ceva se face o singură dată în viaţă, şi doar dacă ai un stimul întemeiat. şi, cum stimulul exterior pică întotdeauna (genericul "asuprirea tiranilor") - pentru că oamenii şi boii se adaptează la orice -, rămâne ăla interior care te scoate în stradă (genericul "dorinţă de mai bine"), atunci când este ultima soluţie posibilă. şi, până nu-ţi ajunge la os, să te simţi vioi şi stimulat, nu mişti în front.

mă gândesc la multele comparaţii recente între egipt, libia & co. şi românia. bineînţeles că ieşirile în stradă din africa de nord sunt orchestrate, bineînţeles că mai ales din afară, bineînţeles că motivele-s întemeiate. bineînţeles că sunt oameni deştepţi şi foarte deştepţi care mişcă prostimea din zece mii de sfori, aşa a fost dintotdeauna. bravo lor, dar diferenţele-s mari: românia nu mai are din ăştia pentru că nu este nevoie de aşa ceva - de ce să te strofoci cu o puzderie de pârghii ca să pui în mişcare un bulgăre de ţărână, când poţi să-l ciocăneşti, când mai tare, când mai încet, că se sparge singur în toate părţile, doar nu-i din piatră. (iată, după o carieră fulminantă în praşă, iliescu a ajuns 81 de ani şi declară că amnezia selectivă îi prinde bine. hai, să mori tu!)

a propos, ştiu pe cineva care locuieşte în egipt şi care se pare că a văzut multe pe-acolo. încă duc muncă de convingere cu persoana respectivă să le pună în scris; probabil ar fi cea mai profesionistă corespondenţă de la locul faptei, că jurnaliştii noştri au priorităţile trasate prea deontologic. am înţeles că în egipt se intră pe net cu cartele cu limită de trafic lunar şi se controlează la sânge cam tot. la propunerea mea de a-şi face un blog, mi-a răspuns că n-are nevoie de problemele astea; oamenii se saltă şi se închid pentru mult mai puţin de atât. i-am zis să scrie în word, în româneşte, şi să-mi trimită pe mail totul, că-i pun (eu, omul liber din ţara liberă) textele pe internet. sper să fie de acord.

dar la noi sunt codri verzi de brad şi câmpuri de mătasă. vă ascundeţi după deget când vine vorba de lustraţie, prostituţie, catedrala mântuirii, mite şi pensii. faceţi grupuleţe-grupuleţe pe facebook şi sunteţi foarte mândri şi indignaţi pe chestia asta. boicotaţi benzinăriile cu un click de "join group", pândiţi comentariile pe site-urile de "ştiri" şi vă trebuie cel puţin un megafon, un badea, un ciutacu, un grătar şi un autocar alimentat de la omv/petrom pe banii parti.. sindicatului ca să vă uitaţi oblu în ferestrele ălora pe care i-aţi votat. şi doar până vi se face frig, că asta nu-i vreme de umblat creanga pe străzi. meteorologia, acest factor declanşator de fatalisme, nu e frate cu românul. mergeţi acasă, că încă aveţi pachetul ăla de mălai primit la ultimele alegeri.

după cum meritaţi.

nu luaţi ghiveciul ăsta ca pe ceva pro-activ, revoltat, critic sau admonestant. naaah. eu nu-s genul ăla de român, sunt "convins" de prea puţine lucruri şi n-am încredere în aproape nimic. şi n-aş ieşi în stradă nici de-al dracu', îmi pasă mult prea puţin de ce se-ntâmplă cu românia. la chestii de-astea, sunt observator apatrid.