Sunday, November 04, 2012

One November Sunday.


E cald. Sunt la plimbare pe plajă şi prin port de vreo două ore.

Două familii prietene la plimbare, cu odraslele. Una dintre odrasle, un băieţel de vreo cinci ani, ia o pietricică de pe jos. În secunda doi, taică-su se repede către el cu vocea aia repezită şi joasă de părinte care spune lucruri îngrozitoare: "Măi copile! Dacă se sparge acuma un geam undeva şi te vede cineva cu piatra-n mână *jap! peste mâna copilului înmărmurit, care scapă pietricica*, tu eşti de vină!"

Cum îţi baţi joc de o Bavaria 50: o botezi "El Comandante", îi frigi un steag al Cubei, zdrenţuit din fabricaţie, cu figura lui Guevara pe el, lipeşti pe ea abţibilduri de-un metru pătrat cu băuturi alcoolice şi în rest o laşi să ruginească şi să se depună toate porcăriile pe ea.

Fiinţele din regnul cu cruce ieşite la promenadă pe malul mării sunt de două feluri: a) corporatistele ieşite câte două să-şi deplângă cu volum ridicat problemele de cuplu şi b) piţipoancele ieşite în haită, cu tocuri, blăniţe, glet, agăţate de cocalarii aferenţi, îmbrăcaţi în ochelari de soare de lepidopteră, decolteuri, lănţişoare, blugi strânşi pe gambă şi şlapi (da, exact), veniţi cu toţii cu maşinile pe plajă să-şi facă poze studiate pentru hi5, cu câte un picior ridicat căprielnic.

Tare frumuşel e oraşul ăsta când e gol. Fără băştinaşi, fără turişti. Numai ţipete de pescăruşi.